Crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume

Alte doua biserici din Malaysia au fost tinte ale unor atacuri ca urmare a unei decizii judecatoresti care le permite non-musulmanilor sa utilizeze cuvantul “Allah” pentru a-l desemna pe Dumnezeu, scrie CNN preluat de Hotnews. Iata ca in pofida blocajului mediatic si placiditatii opiniei publice occidentale, o tema izbucneste regulat in prim-planul dezbaterii publice. Exista in acest moment in lume sute de milioane de oameni asupra carora planeaza continuu abuzul sau violenta, pentru simplul fapt ca au o anumita credinta religioasa: mai precis, pentru ca sunt crestini.

Şiiţii şi suniţii – prezentare

Majoritatea populaţiei musulmane a lumii urmează Islamul Sunnit, iar aproximativ 10-15% urmează Islamul Şia. Şiiţii locuiesc in mai multe ţări, însă formează majoritatea în Iran, Iraq, Bahrein şi Azerbaidjan. De asemenea, există un număr semnificativ şi în Afghanistan, Kuweit, Liban, Pakistan, Arabia Saudită, Siria şi Yemen. Suniţii şi Şiiţii urmează aceleaşi principii religioase, totuşi diferenţele dintre ei au condus câteodată la intoleranţă religioasă, lupte politice şi confruntări violente. În următoarele rânduri veţi citi o prezentare obiectivă a contextului istoric în care au evoluat aceste două ramuri ale Islamului (secte) şi diferenţele practice şi de credinţă dintre ele.

Context istoric

Diferenţele dintre Şia şi Sunni pornesc de la neînţelegerile în ce priveşte succesorul Profetului Mohammed, care a murit in 632, şi în ce priveşte natura conducerii politice a comunităţii musulmane. Dezbaterea istorică s-a centrat decizia de a oferi succesiunea unei persoane calificate şi pioase care să conducă Ummah urmând obiceiurile Profetului, sau exclusiv unei persoane rudă cu el. Chestiunea a fost ridicată în momentul în care comunitatea a ales un companion apropiat de Profet (Abu Bakr) pentru a deveni primul calif. Deşi cei mai mulţi dintre musulmani au acceptat această decizie, unii au susţinut candidatura lui Ali ibn Abu Talib, vărul Profetului si ginere al său, soţul fiicei Fatima. Ali a jucat un rol important pe timpul Profetului, dar nu a triumfat in cadrul sistemul tribal arab.

Conflictul din Cecenia

Cecenia este o republică situată în Rusia de sud-vest, pe un istm între Marea Neagră şi Marea Caspică şi având ca graniţă sudică Munţii Caucaz şi Georgia. Se află la o distanţă de aproximativ 1600 km sud de Moscova. Are o suprafaţă de 19.300 km2 şi o populaţie de 1,3 milioane de locuitori.
Baza economiei în Cecenia o reprezintă marile rezerve de petrol. Cel mai mare oraş, Grozny, este unul dintre cele mai mari centre de rafinare a petrolului din toată Rusia. Alte industrii dezvoltate sunt: prelucrarea gazelor naturale, industria alimentară şi cea chimică.
Populaţia este alcătuită din trei grupuri etnice principale: cecenii (50%), ruşii (35%) şi inguşii (10%). Cecenii şi inguşii sunt popoare musulmane sunite şi vorbesc o limbă caucaziană.

Despre suniţi şi şiiţi

Termenii şiiţi şi suniţi pot fi auziţi frecvent în buletinele de ştiri referitoare la conflictele interne din Irak şi în general cu referire la lumea musulmană. Religia influenţează fiecare aspect al vieţii musulmanului, iar înţelegerea diferentelor dintre şiiţi şi suniţi este importantă pentru o mai bună înţelegere a lucrurilor care se petrec în Orientul Mijlociu.
Separarea dintre şiiţi şi suniţi a început în anii de după moartea lui Mahomed, fondatorul credinţei musulmane sau a Islamului. La moartea lui, în anul 632 dH, s-a iscat o neînţelegere privind succesorul lui Mahomed ca şi conducător politic şi religios al lumii musulmane. Un grup de musulmani l-au ales pe Abu Bakr, tovarăş al lui Mahomed, să fie calif (conducător). Totuşi, un grup restrâns a considerat că succesor se cade să fie Ali ibn Abu Talib, văr şi ginere al lui Mahomed. Musulmanii care au crezut şi cred că Abu Bakr trebuia să fie succesorul lui Mahomed au devenit cunoscuti ca suniti, în timp ce susţinătorii lui Ali au primit numele de siiti.

Franta a deportat in Egipt un preot musulman radical

Autoritatile franceze au deportat, joi, in Egipt, un preot musulman care in timpul predicilor sale ii indemna pe credinciosi sa lupte impotriva Occidentului.

Imamul Ali Ibrahim Al-Sudani a fost retinut de politisti si deportat in Egipt, tara sa natala, dupa ce serviciile secrete franceze au descoperit ca ii instiga pe credinciosi sa se ridice la lupta, in mai multe moschei din zona Seine-Saint-Denis, din nord-estul Parisului, a anuntat ministrul de Interne francez Brice Hortefeux, transmite AFP, citat de News.com.au.

Preotul musulman arata „dispret fata de valorile societatii noastre si instiga la violenta”, a mai precizat Hortefeux.

Sudani este cel de-al 29-lea imam deportat din Franta, din 2001 si pana acum, perioada in care au mai fost deportati inca 100 de islamisti radicali, considerati periculosi de autoritatile franceze.

07 Ianuarie 2010
Sursa: Ziare.com
Autor: Valentin Dimitriu

Franta: Posibila amenda pentru femeile musulmane care poarta valul burqa

Este posibil ca femeile musulmane care poarta valul burqa in Franta sa plateasca o amenda de 750 de euro, adica 1.000 de dolari, potrivit unui proiect de lege prezentat joi de liderul majoritatii parlamentare.

Jean-Francois Cope a declarat ca daca legea va fi aprobata barbatii care isi obliga sotiile sa poarte valul vor primi amenzi si mai mari, a declarat politicianul pentru Le Figaro, citat de AFP.

„Legea abordeaza o problema de securitate”, a declarat Cope. „Legea va interzice acoperirea fetei in locurile publice si pe strada, cu exceptia carnavalelor si evenimentelor culturale”, a mai spus politicianul.

Cum să-ţi baţi nevasta!

În islam, soţul are dreptul să-şi bată soţia. Nu este permis:
– să sângereze
– să-i rupi oasele
– s-o loveşti la faţă
– să laşi vânătăi
– s-o baţi de faţă cu copiii

Jundallah, gruparea care atacă Iranul din interior

Rebelii din sud-estul ţării comit frecvent atentate sângeroase, profitând de faptul că regimul de la Teheran nu controlează zona.

Regiunea Sistan-Balucistan, din sud-estul Iranului, este una dintre cele mai periculoase din lume. Statul iranian controlează doar cu numele zona, care este un paradis pentru traficul de droguri şi pentru acţiunile teroriste ale mişcării sunite Jundallah – Soldaţii lui Dumnezeu sau Armata lui Dumnezeu, cunoscută şi sub numele Mişcarea de Rezistenţă a Poporului.

Această organizaţie a fost creată, în anul 2002, cu scopul declarat de a apăra drepturile minorităţii baluce. Jundallah şi-a asumat responsabilitatea pentru o serie de atentate sângeroase împotriva autorităţilor iraniene – în care şi-au pierdut viaţa numeroşi civili – şi, deşi populaţia din zonă are opţiuni separatiste, liderul mişcării, Abdolmalek Rigi, susţine că nu doreşte ruperea regiunii de Iran.

Cipru, insula rupta-n doua

Razboiul culturilor turca si greaca intuneca cerul deasupra Tarii Afroditei chiar si dupa ce in zidul din Nicosia au fost facute cai de trecere.

O bucata de pamant in mijlocul Mediteranei. O vezi din avion, in forma de peste-spada cazut intr-un somn adanc si inconjurat de albastrul marin. Locul degaja o liniste care ajunge pana la cer, o simti inca inainte ca aeronava sa aterizeze pe aeroportul din Larnaka, aproape mai mic decat Gara de Nord din Bucuresti. Aeroportul din capitala Ciprului, Nicosia, nu a mai fost calcat de picior de civil de cand partea de nord a orasului a fost ocupata de turci in 1974, impreuna cu zona nordica a tarii.

Traditii si obiceiuri de nunta la turci

Nunta la turci ocupa un loc special in viata nu numai a tinerilor miri ci si in a intregii comunitati din care fac parte. Nunta este un mic festival la care participa aproape intreaga comunitate, in special in satele mici din Turcia. Nunta la turci se desfasoara dealungul mai multor etape distincte, intinse pe parcursul mai multor zile de petreceri.
Etapele de desfasurare a nuntii, in ordine cronologica sunt urmatoarele:

Inainte de nunta
1. aranjamentele de casatorie si cerutul mainii fetei;

2. acordul verbal din partea parintilor fetei;
– sherbetul;
– cununia;
3. anuntul darurilor de nunta in coformitate cu legile Coranului;

Bucătăria turcească

Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate.

Introducere

Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii, Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete, peste si fructe de mare, ceea ce a dus la o dieta foarte variata. Alimentele de baza sunt orezul si graul, iar carnurile de baza sunt mielul si puiul, porcul fiind foarte putin consumat.

Cafeaua – vinul de Arabia

De ce iubim cafeaua?

Ne imprietenim la o cafea, ne despartim la o cafea, asteptam un telefon la o cafea, pierdem un tren la o cafea. Ghicim in zatul ei viitorul, uneori si trecutul. Ne da idei de cadouri (toti avem macar o cana cu „Astazi e ziua ta”, „Cana de sef” sau „Hai la o cafea„).

Cafeaua noastra cea de toate diminetile face sa miroasa a sambata o zi de luni, la serviciu. Ce e, totusi, cu bautura asta aproape diavolesc de neagra ? De ce iubim cafeaua? Hai sa o cunoastem, mai intai…

Istoria cafelei

Islamul – scurt istoric

Islamul, religia musulmanilor, apărută în secolul al VI-lea, se bazează pe credinţa într-un Dumnezeu unic, Allah. Datorită puternicului ei caracter universal, este astăzi a doua religie din lume ca mărime, având circa 1,3 miliarde de credincioşi în întreaga lume, numiţi musulmani.

Termenul de „islam” vine din cuvântul „aslama” ce înseamnă în limba arabă „a se supune”, „a se dărui”. Musulmanii cred că Allah a revelat Coranul (cartea sfântă a islamului) lui Mahomed, ultimul din profeţii lui. Mahomed nu este considerat a fi fondatorul unei noi religii, ci restauratorul credinţei monoteiste a lui Adam, Ibrahim, Avraam şi alţi profeţi, mesajul fiind pierdut de-alungul timpului (sau interpretat greşit).

Doctrina Coranului

Coranul este, în realitate, şi un îndreptar de viaţă pentru omul obişnuit, o predică bazată pe cumpătare şi pe bun-simţ. Dispreţuirea bogăţiei, umilitatea, generozitatea, sunt mereu recomandate, – dar cu condiţia să nu fie exagerate. Nu îndeamnă spre ascetism, ci doar spre moderaţie: „Mâncaţi, beţi, însă nu fiţi îmbuibaţi” ( VII ,29). În locul ascetismului, Coranul recomandă activităţi folositoare oamenilor, ca ajutorarea săracilor, a văduvelor şi a orfanilor.

Coranul, care, alături de Biblie, este cartea cel mai larg citită din câte s-au scris vreodată, este şi textul de bază la care s-au făcut cele mai frecvente referiri, în toate domeniile, căci teologia, jurisprudeaţa, educaţia, morala, ştiinţa, sunt considerate de musulmani ca fiind tot atâtea aspecte ale unuia şi aceluiaşi „adevăr”.

Îndatoririle inderogabile ale oricărui musulman sunt cuprinse la celebra învăţătură a „celor cinci stâlpi” (arkan), – stâlpii care susţin edificiul islamismului.

Islamul între reformism şi fundamentalism – FECIOARA ÎNCĂTUŞATĂ…

Autor: Ayaan Hirsi Ali

“Ciocnirea civilizaţiilor” pare să fie cea mai influentă paradigmă a timpului nostru în interiorul căreia gândim toate fenomenele macro-politice. Însuşi viziunea fukuyamistă s-a pliat treptat parcă pentru a urma cursul sociologiei huntingtoniene. De la “Sfârşitul istoriei” la lucrările ulterioare, Francis Fukuyama abandonează filozofia triumfalistă care l-a consacrat pentru a se ocupa de detaliile sociologiei şi ale imperfecţiunilor democraţiei. Preocuparea pentru modalităţile de a exporta instituţii occidentale în medii extra-occidentale dă de înţeles că există cel puţin o tensiune între democraţia Apusului şi regimurile politice ale altor culturi.

Dincolo de baclava – Tradiţia pe viu

Dacă ne-am pripi, cu aer semidoct, să generalizăm despre ceva sau cineva, ne-am acoperi îndată de ridicol. În contextul ceaiului de la ora cinci, când participanţii se străduiesc să pară în orice fel, mai puţin ei înşisi, ei bine, atunci generalizările se iţesc şi cârpesc un surogat de cunoaştere. Despre ceva sau cineva. Dar cum am învăţat că nu este bine să pari ridicol, te grăbeşti să cunoşti cu mâna, ochii şi mintea ta. Prin urmare…

Aproapele tău, musulmanul – SĂ ÎNŢELEGEM ISLAMUL

Autor: Frithjof Schuon

Motto: „Islamul este joncţiunea dintre Dumnezeu ca atare şi om ca atare. Dumnezeu ca atare: adică socotit nu aşa cum s-a putut manifesta într-un anume chip, într-o anumită epocă, ci independent de Istorie, ca fiind ceea ce este deci cel ce, prin însăşi natura sa, crează şi revelează. Omul ca atare: adică socotit nu ca fiinţă decăzută având nevoie de un miracol salvator, ci ca o creatură deiformă, dotată cu o inteligenţă capabilă să conceapă Absolutul şi cu o voinţă capabilă să aleagă ceea ce ne conduce într-acolo.” (F. Schuon)

Bucătăria arabă

Mancarea araba poate rivaliza cu orice gastronomie internationala pentru originalitatea si gustul sau bun. Pentru ca se bazeaza pe preparate simple, naturale si usor digestibile, are o valoare nutritiva aflata in concordanta cu cerintele societatii de astazi. Bucataria araba isi are originile in gatitul in corturile triburilor de nomazi, care foloseau doar ingrediente transportabile: orez, cereale si carne. Odata cu drumurile caravanelor prin Orientul Mijlociu, au fost descoperite si adaugate la repertoriul existent noi condimente si legume.

Hadisurile sau tradiţia islamică

Descriere preluată din surse islamice.

Asa cum Coranul este format din capitole, sunnah este compusa din hadisuri.
Sunna reprezinta (inseamna) traditia profetica, iar hadis – relatare despre ceva ce a facut sau spus Profetul Muhammed.

Ce este hadisul?
În limba arabă, sensul principal al termenului de „hadis” este acela de ştire, veste, conversaţie, povestire, relatare a unui moment din istorie sau a unei legende, indiferent dacă aceasta este adevărată sau falsă. Un alt sens este acela de „nou” – antonimul lui „qadim” care înseamnă vechi. Asemenea altor cuvinte (de exemplu: zakat, salah), termenul „hadis” a căpătat un sens special în Islam. Aşadar, din prisma religiei islamice, „hadis” înseamnă vorbele, faptele, încuviinţările şi însuşirile profetului Muhammed, ceea ce el a spus, împlinit, aprobat în diferite împrejurări.

Pelerinajul la Mecca

Orice musulman (care are posibilităţi financiare pentru a face călătoria) este dator să meargă la Mecca cel puţin o dată în viaţă.
Pelerinajul, cunoscut sub numele de Hajj, are loc în fiecare an, între ziua a 8-a şi a 13-a, din luna a 12-a a calendarului islamic. Înainte de a pleca într-un astfel de pelerinaj, fiecare persoană trebuie să-şi repare toate greşelile şi să îşi plătească toate datoriile.

Principalele etape ale pelerinajului sunt:

ZAKAH sau Zakat

Zakat este una din cele 5 indatoriri majore din Islam. Nu exista doar un singur cuvint echivalent in alte limbi pentru ceea ce reprezinta cuvintul Coranic zakah.

Zakat nu este numai o caritate, o pomana, o contributie voluntara sau o deductie de un anumit procentaj din averea unui om si nici doar o exprimare de bunatate a acelui om,ci este toate aceste lucruri la un loc si mult mai mult. Zakat este o imbunatatire spirituala si este o datorie impusa musulmanilor de catre Dumnezeu pentru binele intregii societati. Daca ar fi sa definim cuvintul zakah din Coran aceasta definitie ar include toate cele mentionate mai sus plus spiritualitate divina.

Îndatoririle de baza în islam

Fiecare credincios musulman care respecta normele religioase trebuie sa faca următoarele:

Shahadah – (declaratia) marturisirea de credinta
Salah – cele cinci rugaciuni obligatorii, zilnic
Zakah – (zakat) contributia la bunastarea celorlalti
Hajj – pelerinajul la Makkah (Mecca)
Sawm – postul In perioada Ramadanului

Sahada – Marturisirea de credinta

Scriitori din lumea arabă

Identitate şi limbă literară

Continuând, într-o variantă accesibilă unui public mai larg – şi dintr-o altă perspectivă – dezbaterea problemelor din Limbaj şi cultură în civilizaţia arabă (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986), Nadia Anghelescu a publicat recent o carte la graniţa dintre eseu, analiză politologică şi meditaţie asupra limbajului, privind arabii în relaţia cu Celălalt, căutând în limba arabă literară – a Coranului, a poeziei beduine – stâlpii pentru susţinerea identităţii arabe, comparând identităţile multiple (etnică, lingvistică, religioasă) în mişcarea lor istorică viforoasă, privindu-le printr-o lentilă focalizată asupra naţionalismului panarab, asupra regimurilor politice, asupra nivelului de dezvoltare şi accesului la modernitate atât de diferit.

Turcia – Tradiţiile şi religia

Tradiţiile turceşti provin în mare parte din cea mai răspândită credinţă locală – islamul. Tot ce are nevoie un musulman adevărat, pentru religia sa, este scris în Coran, care a fost creat de proorocul Mohamed, idolul tuturor musulmanilor. O importantă parte a acestei religii este islamizarea întregii planete. Musulmanii se chinuie să îşi răspândească religia pe întregul glob pământesc, deoarece cred că atât timp cât nu este convertită toată populaţia la religia lor, pacea globală nu poate exista. Această convingere stă, de asemenea, la baza aşa numitului Război Sfânt şi a terorismului.

Despre moarte

În Coran se spune că „fiecare suflet va gusta moartea” şi că fuga de moarte este inutilă. Musulmanii cred că moartea vine ca o amorţeală („sakra”), pe care nu o poţi învinge. Odată ce un om este mort şi îngropat, perioada până la înviere i se va părea scurtă. Înaintea morţii, este necesar ca o rudă sau un prieten să stea de veghe la creştetul muribundului şi să îi repete:

Casatoria cu un musulman si privarea de libertate

De fiecare data cand ne gandeam la lumea musulmana, ne imaginam ceva magic si cu totul inedit. O lume plina de basm, palate de foc ca ale Seherezadei, cu paturi cu baldachine si matasuri, bijuterii sclipitoare, aur si pietre pretioase. Toate acestea ne teseau in minte un taram plin de mister, de farmec, unde muzica orientala se auzea pe fundal, iar sultanii, cersetorii si banditii desertului ne plasau exact in mijlocul Islamului cu miros de ambra. Bineinteles ca in toate visele noastre trebuia sa isi faca aparitia si un seic cu ochii lui negri si fermecatori, calare pe un cal inflacarat, ce promitea sa ne duca in regate de cristal.

Lumea musulmană

În Iran, Siria și Turcia peste 90% din locuitori sunt musulmani.

În Indoneazia sunt peste 200 de milioane de musulmani, prima țară din lume cu cei mai mulți musulmani. Pakistan se localizează pe locul doi și India pe locul trei în raport cu numărul de musulmani care locuiesc în țările lumii.

Anglia este una din țintele musulmanilor. De aceea, ei lucrează prin mass-media, își comasează oamenii în anumite zone, chiar o zonă fiind numită „Micul Bangladeș”. Musulmanii au venit ca muncitori în fabrici, apoi și-au adus familiile acolo.

Musulmanii din SUA consideră că au ajuns în țara promisă, au venit pentru o stare mai bună economică. În Anglia au venit ca muncitori în fabrici, apoi și-au adus familiile cu ei. Oamenii simpli sunt mai dispuși să-și dea viața pentru islam.

Muurat, unde sunt cei 30.000 euro de la pelerinaj?

Deşi au plătit câte 1500 de euro, pelerinii au dormit în cort şi au cerşit pâine

Mai mulţi musulmani care s-au întors recent de la pelerinajul la Mecca şi Medina îl acuză pe Muftiul Iusuf Muurat că i-a înfometat şi i-a ţinut în condiţii mizere, deşi au plătit câte 1500 de euro de persoană. “Am stat opt zile ca animalele, într-un cort cu noroi pe jos, fără saltele şi am mâncat pâine uscată şi din când în când orez, pe care le-am cerşit de la alte grupuri de pelerini. Înainte de plecare, muftiul ne-a promis că vom fi cazaţi în hoteluri de trei stele şi vom primi trei mese pe zi, în sistem de bufet suedez. Cine plăteşte acum pentru această bătaie de joc?”, se întreabă retoric Mubin Kurtseit, unul dintre participanţii recent întorşi din pelerinaj. Când pelerinii i-au cerut explicaţii, muftiul a dat vina pe preşedintele Fundaţiei Taiba (coorganizator al pelerinajului), Dr. Abu Al-Ula Al-Ghaithi, care ar fi primit banii şi trebuia să se ocupe de cazare şi masă. În replică, Abu Al-Ula Al-Ghaithi ne-a declarat că el nu a primit banii la care face referire muftiul.

Muftiul, alcoolul şi femeile

De ce dă Muurat lecţii de moralitate altora?

Şeful Cultului Musulman din România, Iusuf Muurat, l-a acuzat pe imamul din Valea Dacilor, Geafar Tuncel, că a dansat la o nuntă, lucru ce ar fi interzis de regulile Islamului:
„În primul rând, din punctul de vedere al religiei islamice, bărbaţii se distrează separat faţă de femei. Altfel, ce exemplu de comportament ar putea da enoriaşilor săi?!”.
Totodată, Iusuf Muurat a declarat unui ziar local că va cerceta cazul şi va lua măsurile de rigoare.
Atitudinea muftiului deschide calea unei adevărate dezbateri despre lucrurile permise şi cele interzise pe care le poate săvârşi un musulman, cu atât mai mult dacă este imam (sau muftiu).

TOT MAI MULTE VIOLURI SAVARSITE DE IMIGRANTI MUSULMANI

dupa un articol de Sharon Lapkin, FrontPageMagazine.com

IN AUSTRALIA, Norvegia, Suedia si alte tari capitaliste dezvoltate, exista o criminalitate rasiala distincta in crestere, ignorata de “politia diversitatii”: barbati islamici violeaza femeile din motive etnice. Stim acest lucru pentru ca violatorii si-au facut publice motivatiile lor sectare.

Cand mai multe adolescente australiene au fost supuse ore intregi perversiunilor sexuale intr-un val de violuri in grup, care s-au intamplat la Sydney in perioada 1998-2002, faptasii acestor atacuri s-au justificat in termeni etnici. Tinerelor victime li s-a spus ca sunt “prostituate” si “scroafe australience” in timp ce erau trantite jos si abuzate.

La Tribunalul Suprem din provincia New South Wales, in decembrie 2005, un turist pakistanez violator a declarat ca victimele sale n-au dreptul sa spuna nu, pentru ca acestea “nu purtau batic”.

Nu cu mult timp in urma, anul acesta, australienii au fost socati cand seicul libanez Faiz Mohammed, in timpul unei conferinte tinute la Sydney, a explicat asistentei ca victimele violate nu trebuie sa-i invinovateasca pe faptasi, ci pe ele insele. Femeile care poarta imbracaminte sumara invita barbatii sa le violeze, a mai spus el.

Cateva luni mai tarziu, la Copenhaga, invatatul si muftiul islamic Shahid Mehdi a starnit rumoare – ca si omologul sau din Australia, – cand a declarat ca femeile care nu poarta batic “cer sa fie violate”.

Si cu o sincronicitate obsedanta, in 2004 ziarul londonez Telegraph relata cum, aflat temporar in Marea Britanie, seicul egiptean Yusaf al-Qaradawi pretindea ca femeile victime trebuiau pedepsite daca erau imbracate indecent atunci cand au fost violate. “Pentru a fi absolvita de vina, o femeie violata trebuie sa se fi purtat cuviincios”, a adaugat el.

In Norvegia si Suedia, ziaristul Fjordman avertizeaza asupra unei epidemii de violuri. Inspectorul de politie Gunnar Larsen a declarat ca sunt tendinte clare, fara echivoc, de crestere constanta a cazurilor de viol si legate de etnicitate. Doua treimi dintre violatorii din Oslo sunt imigranti cu fond cultural ne-occidental si 80% din victime sunt femei norvegiene.

In Suedia, conform declaratiei translatoarei pentru Jihad Watch, Ali Dashti, “violuri in grup, in care de obicei sunt implicati imigranti musulmani si fete suedeze, au devenit o banalitate. Acum cateva saptamani, cinci kurzi au violat cu salbaticie o fata suedeza de 13 ani.”

In Franta, activista pentru drepturile femeilor Samira Bellil (foto sus), dupa ani de violuri in grup repetate intr-unul cartierele de locuinte asigurate din bani publici, pentru musulmani, a rupt tacerea si a scris o carte, Dan l’enfer de tournantes (In iadul turnantelor – turnanta = a trece de la o persoana la alta, termen argotic care desemneaza violurile in grup, n. AM), care a socat Franta. Descriind violenta bandelor in suburbii, ea explica ziarului Time ca “orice fata din comunitate care fumeaza, foloseste fard sau poarta imbracaminte atractiva este o curva.”

Din pacate, femeile occidentale nu sunt singurele victime in aceasta epidemie. In Indonezia, in 1998, grupuri implicate in respectarea drepturilor omului au intervievat si strans marturii de la peste 100 de femei chineze care au fost violate in grup in timpul tulburarilor care au precedat caderea presedintelui Suharto. Multora din ele li s-a spus: “Trebuie sa fii violata pentru ca esti chinezoaica si nu musulmana.”

Christian Solidarity Worldwide raporta ca in aprilie 2005, o fata pakistaneza de 9 ani a fost violata, batuta cu o crosa de cricket, agata de tavan cu capul in jos, cu mainile legate, si i s-a turnat in gura boia de ardei. Vecinii ei musulmani i-au spus ca se razbunau pentru bombardarea copiilor irakieni de catre americani, si ca ei faceau asta pentru ca ea era o ″necredincioasa si o crestina.″

In Sudan – unde arabii musulmani ii macelaresc pe musulmanii negri si pe crestinii sudanezi intr-un genocid continuu, – fostul sclav sudanez, actualul activist pentru drepturile omului Simon Deng, spune ca a fost martor cand femei si fete erau violate, si ca regimul arab de la Khartum isi trimite soldatii pe teren pentru a viola si a ucide. In alte rapoarte, femeile capturate de fortele guvernamentale sunt intrebate: “Esti crestina sau musulmana?” iar cele care raspund ca sunt crestine sunt violate in grup inainte de a li se taia sanii.

Acest fenomen al violentei sexuale islamice impotriva femeilor ar trebuie tratat ca o epidemie urgenta, violenta si represiva. In schimb, ziaristii, academicienii si politicienii o ignora, ii gasesc explicatii sau ii ostracizeza pe cei care indraznesc sa discute acest subiect.

In Australia, cand ziaristul Paul Sheehan a scris, in mod obiectiv, despre violurile in grup din Sydney, a fost calificat drept rasist si acuzat ca incita la ura anti-musulmana. Si atunci cand a scris in Sydney Morning Herald ca exista o rata inalta a criminalitatii in comunitatea libaneza din Sydney, colegul sau ziarist David Marr i-a trimis un e-mail cu urmatoarea observatie: “Este un articol dizgratios, care arunca o lumina proasta asupra noastra, a tututor celor de la Herald.”

Keysar Trad, vice-presedinte al Asociatiei Libanezilor Musulmani din Australia, a spus ca violurile in grup sunt o crima “odioasa” dar considera ca fiind “cam nedrept” faptul de a se fi dezvaluit etnicitatea violatorilor.

Ziarista Miranda Devine de la acelasi Sydney Morning Herald declara ca, in cadrul acelorasi procese pentru acuzatii de viol, orice referinta la etnicitate fusese stearsa din declaratiile victimelor pentru ca procurorii urmareau o incadrare juridica mai usoara a faptei. Asa ca, atunci cand judecatoarea Megan Latham a declarat, “nu exista nici-o dovada a unui element rasial in comiterea acestor fapte”, toata lumea a crezut-o. Putem spune ca, astfel, tribunalul, politicienii si cea mai mare parte a presei le-au mai violat o data pe victime.

Detectivul australian pensionar Tim Priest a avertizat in 2004 ca bandele libaneze, care au inceput sa opereze in Sydney in anii ’90 – cand politia dorme pe ea, – au scapat de sub control. “Grupurile libaneze”, spunea el, “erau barbare, extrem de violente si intimidau nu numai martorii nevinovati ci chiar si politia care a incercat sa-i aresteze.”

Priest descrie cum, in 2001, intr-o zona predominant musulmana din Sydney, doi politisti au oprit o masina cu trei barbati bine cunoscuti din Orientul Mijlociu pentru a verifica daca nu au lucruri furate. In timp ce efectuau controlul politistii au fost amenintati fizic si ca vor fi urmariti, omoriti si prietenele lor violate.

Conform celor declarate de Priest, lucrurile nu s-au terminat acolo. Cand politistii au chemat intariri, cei trei barbati, prin telefoanele mobile, si-au anuntat asociatii si in cateva minute 20 de arabi au sosit la fata locului. I-au inghiontit si i-au impins pe politisti si au avariat vehicolele proprietatea statului. Politistii s-au retras si banda i-a urmarit pana la sectia de politie, unde au intimidat personalul, au produs pagube materiale tinand sectia de politie ostateca.

Politisitii n-au luat vreo masura impotriva infractorilor. Piest acuza: “In mijlocul populatiei locale politistii sunt lasi, iar mesajul a fost, ‘libanezii (bandele musulmane) stapanesc strazile.’”

In Franta, in suburbii, unde violul in grup este cunoscut sub numele de tournante , victimele stiu ca politia nu le va proteja. Daca vor face plangere, spune Samir Bellil, ele si familiile lor vor fi in pericol.

Si totusi, femeile musulmane din ghetto-urile franceze au inceput sa riposteze impotriva bandelor de violatoari si a lipsei de reactie a politiei. Ele au demarat o miscare numita “Nu suntem nici curve si nici supuse” (Ni Putes Ni Soumises) luptand impotriva violentei intrinseci care bantuie in comunitatile lor si impotriva culturii care promoveaza violenta.

In cele mai multe procese franceze, violatorii musulmani declara ca ei nu cred ca au comis o crima. Si, intr-o paralela inspaimantatoare cu bandele din Australia, ei pretind ca victima este de condamnat si o acuza ca este “o prostituata” sau “o curva.”

Conform ziarului The Guardian, in timpul recentelor tulburari din Franta, un print saudit cu actiuni la News Corporation se lauda la o conferinta in Dubai ca i-a telefonat lui Rupert Murdoch si s-a plans de Fox News ca descrie tulburarile ca “revolte musulmane”. Intr-o jumatate de ora, spunea el, Fox a schimbat termenul cu cel de “tulburari civile.”

Traducatoarea suedeza Ali Dashti declara ca in Suedia, cand trei barbati au violat recent o femeie de 22 ani, i-au spus acesteia un singur cuvant: “curva.” Asemenea evenimente, spune Dashti, se intalnesc saptamana de saptamana in ziarele suedeze. Corectitudinea politica are “mare grija sa nu se mentioneze etnicitatea faptasilor.”

Ziarul suedez de limba engleza The Local relata in iulie 2005 ca Bengt Lindstrom, seful politiei din Malmo, al treilea oras ca marime din Suedia, a fost acuzat de incitare la ura rasiala. El a trimis, la doua dintre oficialitatile orasului, un e-mail de la computerul sau de acasa. Sefului Directiei de Sanatate i-a scris: “ii tratezi ca pe niste paraziti pe toti suedezii in varsta care au muncit din greu pentru ca patria noastra sa progreseze si dai mai degraba taxele pe care eu le platesc unor criminali pe care-i cheama Mohamed din Rosengärd.”

In Malmo, politia a recunoscut, spune Dashti, ca nu mai controleaza orasul. “Efectiv, este controlat de bande violente de imigranti musulmi.” Personalul ambulantelor este atacat frecvent si scuipat si de aceea refuza sa se deplaseze fara escoarta politiei. Politia este prea timorata pentru indrazni sa intre in anumite zone din oras fara intariri.

In iunie 2005, ziarele norvegiene raportau ca Oslo a inregistrat cel mai mare numar de cazuri de viol din precedentele 12 luni. Totusi, explica Fjordman, statisticile oficiale nu contin nici o informatie despre faptul ca “imigrantii erau prezenti coplesitor printre acuzatii in cazurile de viol” si ca mass-media raman suspect de tacute.

Unni Wikan, profesoara de antropologie la Oslo, spune ca femeile norvegiene trebuie sa accepte responsabilitatea faptului ca barbatii musulmani gasesc provocator modul lor de a se imbraca. Si, de vreme ce acesti barbati considera femeile responsabile pentru viol, ele trebuie sa se adapteze societatii multiculturale din jurul lor.

BBC a retras un documentar programat pentru a fi transmis in 2004, dupa ce politia britanica a avertizat ca acesta ar putea determina cresterea tensiunii rasiale. “In aceste circumstante exceptionale… Channel 4, ca un emitator responsabil, a fost de acord cu cererea politiei…” Documentarul urma sa arate cum barbati musulmani au abuzat sexual fete engleze nu mai mari de 11 ani.

Numarul abuzurilor comise de barbati musulmani impotriva femeilor in ultimul deceniu este atat de mare, incat nu poate fi vazut altfel decat ca un comportament cultural implicit. Este sprijinit si promovat deschis de catre liderii religiosi islamici, care acuza victimele si ii exonereaza pe violatori.

In trei decenii de imigratie in tarile occidentale, islamul a provocat bulversare si confuzie sociala in toate tarile gazda. Nici o alta politica privind imigratia nu s-a lovit de probleme de ne-asimilare si ambiguitate religioasa atat de mari.

Peste tot in lume, musulmanii sunt in conflict cu vecinii lor. Asa cum spunea recent Mark Steyn, se pare ca fiecare conflict care apare a fost generat de cineva cu numele de Mohamed.

In iulie 2005, seicul Mohammad Omran din Melbourne (foto) declara, invitat la emisiunea Sixty Minutes ca “… noi credem ca avem mai multe drepturi decat voi, pentru ca noi am ales Australia sa fie casa noastra, iar voi nu.”

In acelasi interviu, seicul Khalid Yasin, aflat in vizita in Australia, avertiza: “Nu este nimic mai neobisnuit ca un musulman avand un prieten nemusulman, caci un musulman ar putea fi asociatul tau, dar niciodata prieten. Nu poate fi prietenul tau, pentru ca nu intelege principiile tale religioase si nu poate pentru ca nu intelege credinta ta.”

Desi se spun si se tot spun asemenea lucruri de catre liderii islamici, si chiar si in fata evidentei influxului masiv de criminalitate islamica, tarile occidentale continua sa creada in iluzia asimilarii si a relativismului moral.

In Australia, crestinii libanezi s-au integrat si au devenit o parte respectabila a comunitatii noastre. Premierul statului Victoria este libanez crestin, la fel ca si guvernatorul din New South Wales. Din pacate, musulmanii libanezi intalnesc serioase probleme din cauza refuzului de a accepta dreptul nostru de a trai propria noastra viata.

Nimic nu demonstreaza mai clar ca aceasta nu este o problema de rasa, ci o problema de cultura.

(Traducere si adaptare de Nicusor Gliga)

Sursa: AlterMedia România