Musulmanii iranieni care isi schimba religia, spanzurati

Parlamentul iranian a aprobat o lege care prevede ca musulmanii care se convertesc la alta religie sa fie spanzurati.

In septembrie, parlamentul iranian a aprobat codul penal islamic, care prevede pedeapsa cu moartea pentru orice barbat care se converteste la o alta religie si inchisoarea pe viata pentru femei. Legea a fost aprobata cu o majoritate covarsitoare: 169 voturi pentru si doar 7 impotriva, informeaza The Telegraph.

Legea aprobata nu numai ca incalca drepturile omului, dar este si in contradictie cu Constitutia iraniana, al carui articol 23 sustine ca „nicio persoana nu poate fi pedepsita pentru credintele sale”.

Dreptul la libertate religioasa este garantat de Declaratia Universala a Drepturilor Omului, de Acordul International asupra Drepturilor Civile si Politice si de Conventia Europeana asupra Drepturilor Omului.

Putini politicieni si preoti iranieni gasesc insa ca exista vreo contradictie intre Constitutia iraniana si legea ce prevede pedeapsa cu moartea pentru cei ce isi schimba religia.

David Miliband, ministrul de Externe al Marii Britanii, este unul dintre putinii politicieni straini care si-au exprimat opozitia fata de aceasta lege. Nu au existat proteste din partea comunitatii internationale: Germania, principalul partener economic al Iranului, si-a dublat in ultima perioada volumul de schimburi aconomice cu aceasta tara. ONU nu si-au exprimat o pozitie oficiala.

Expertii internationali in drepturile omului sustin ca presedintele Ahmadinejad doreste sa aduca din nou in atentia publicului problema apostatilor pentru ca problemele reale ale tarii, cele economice, sa nu fie dezbatute.

Pentru multi iranieni insa, aceasta lege este o nedreptate. Rashin Soodmand, in varsta de 29 de ani, stabilita in Londra, povesteste cum tatal ei a fost spanzurat cand ea avea doar 13 ani pentru ca s-a convertit la crestinism. Acum, fratele sau a fost arestat pentru ca este crestin, chiar daca nu a fost ulterior musulman.

„L-au arestat si l-au tinut inchis o luna. Dupa aceea, l-au eliberat si am fost foarte fericiti. Credeam ca s-a terminat. Insa dupa sase luni l-au arestat din nou, si de data asta l-au pus sa aleaga: ori renunta la crestinism, ori il spanzura. Tata nu a vrut sa renunte la crestinism”, povesteste Rashin.

In iran traiesc aproximativ 10.000 de crestini, dar in afara de acestia exista alti sute de mii de persoane care au trecut de la islamism la alte religii.

13 Octombrie 2008
Sursa: Ziare.com
Autor: Livia Stroie

Religia: Toleranta care naste intoleranta

„Teologia este un lucru de o completa irationalitate, un edificiu din prezumtii si vise, o suprastructura fara infrastructura”. (Ambrose Bierce)

„Cea mai buna religie este cea ai carei adepti ajuta toate fiintele, indiferent de religia pe care o au”. (Ashoka – rege indian convertit la budism)

Cu ce e mai bun un Dumnezeu decat altul? Al carui Dumnezeu este mai bun? Al meu, al tau, al nostru, al lor? E gresit oare sa crezi in ceea ce te reprezinta? E gresit sa crezi, in orice Dumnezeu ai crede? De ce? Cine spune ca o religie este superioara alteia? Cu ce este o religie mai buna decat alta?

Adevaratul Dumnezeu este cel care iti spune ca este singurul si iti cere sa nu ai alti Dumnezei in afara de el? Adevaratul Dumnezeu este cel care iti pune ochelari de cal si iti impune ridicarea in slavi a propriei limitari? Adevaratul Dumnezeu este cel care iti cere sa nu accepti si alte adevraruri la fel de valabile ca ale tale? Adevaratul Dumnezeu este in stare de razbunare si de ura?

Oare „Eu sunt Dumnezeul tau si sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine” este cauza intolerantei religioase? Sau modul in care a fost interpretata si reinterperetata Biblia sa fie de vina?

Potrivit gnosticismului, exista doi Dumnezei: unul suprem, a carui esenta este iubirea, armonia si frumusetea, si o alta „fiinta”, inconstienta de existenta a ceva aflat deasupra ei, fiinta care a creat aceasta lume din ceea ce gnosticii numesc „deseurile universului'”. Odata ce aceasta fiinta nu este dotata cu iubire, ea incearca sa fie pur si simplu dreapta, dar nu reuseste decat foarte rar. „Dumnezeul adevarat”, pe care ei il mai numesc „Strainul”, trebuie sa fie, zic ei, adevaratul nostru tel.

Dumnezeu si iubirea

Dumnezeul promovat de Biblie, acel ceva perfect care „propovaduieste iubirea fata de aproape, binele si adevarul”, este cel care il asigura pe Moise ca totul este „OK”, dar cand omul avea tupeul sa gandeasca, il premia cu cate o molima. Luni foamete, marti lacuste, miercuri bube, joi mucegaiuri, vineri noroi, sambata grindina si duminica si-a luat liber, ca doar e zi de odihna.

Potrivit aceleiasi Biblii scrise de oameni, fiecare nou-nascut de linie barbateasca, nu ai evreilor, au fost omorati. Acelasi Dumnezeu a ras toti oamenii cu Potopul pentru ca lumea ajunse cam cum e acum. Sa ne asteptam oare la un nou Potop de curatare a rasei umane? Daca stau bine sa ma gandesc, Dumnezeu nu este cu nimic mai bun decat Hitler.

Asadar, daca Dumnezeu inseamna iubire, cum poate Dumnezeu sa faca rau, lasand la o parte raul necesar? Cum poate fi venerat un asemenea Dumnezeu? Mai poate fi considerat o fiinta perfecta, avand in vedere ca nu stiu in ce masura iubirea si ura pot fi complementare?

Religiile istorice si superioritatea lor

Cum poate fi o religie superioara alteia, avand in vedere ca niciuna dintre cele trei religii istorice – crestinismul, islamismul si iudaismul – nu are un trecut imaculat, ci plin de varsari de sange in numele lui Iisus Hristos, Allah sau Dumnezeu?

Crestinismul, de exemplu, nu are un temei mai mare decat alte religii aparute inaintea lui. Zoroastrismul (sau zoroastrianism – religia derivata este mazdaism) este una dintre cele mai vechi religii monoteiste, din care multe elemente au fost preluate ulterior de iudaici si infipte si in crestinism.

Iudaismul, crestinismul si islamismul impartasesc cateva trasaturi comune, care nu se regasesc in religiile Orientului, in hinduism, budism, confucianism sau taoism. Atat crestinismul, cat si iudaismul si islamismul sunt religii istorice.

Fiecare dintre ele are pretentia ca Dumnezeu a actionat in mod decisiv in istoria omenirii. Desigur ca felul de actionare al lui Dumnezeu difera la cele trei religii. In iudaism, Dumnezeu a intervenit pe vremea cand evreii erau robi in Egipt si cand prin Moise a spus lui Faraon sa lase pe poporul sau sa plece. In crestinism, interventia majora a lui Dumnezeu a fost cu ocazia incarnarii fiului sau, Iisus Hristos.

In islamism, interventia majora a lui Dumnezeu in istorie a fost prin profetul Mahomed, care a trait intre anii 570-632.

Islamul incorporeaza partial iudaismul si crestinismul (cel putin teoretic). Ei considera ca Moise a fost un profet al lui Dumnezeu; prin Moise a dat Dumnezeu legea. Iisus a fost si el un profet, un prieten al lui Dumnezeu. Cand Iisus a promis ca va trimite un alt Mangaietor, desi noi ne gandim la Duhul Sfant, Isus s-a gandit la Mahomed.

Toate cele trei religii sunt textuale – adica scripturale. Au carti sfinte, cu alte cuvinte. In iudaism este Tora sau Legea. In crestinism este Biblia. Islamul are Coranul. Acum exista mari diferente intre felul in care opereaza cartile sfinte in fiecare dintre aceste religii. Coranul, cred musulmanii, a fost dat lui Mahomed de catre ingerul Gabriel pe parcursul a mai multor ani, in limba araba. Astfel, cartea este o transcriere directa (copie) a unei carti din ceruri, deci este o carte divina.

Dintr-un anumit punct de vedere, musulmanii privesc Coranul asemanator felului in care crestinii privesc pe Iisus Hristos: imaginea lui Dumnezeu, Cuvantul (LOGOS) al lui Dumnezeu. Implicatia este si aceea ca in Islam se crede ca nu poate exista o traducere a Coranului. Adica, orice traducere va fi inexacta si nu va exprima exact cele spuse, deci traducerile existente nu au autoritatea originalului in araba, sunt doar informative.

Nu-i vorba, ca si unii dintre crestini au pareri asemanatoare despre Biblie. Grecii Ortodocsi considera ca numai Septuaginta, versiunea greceasca a Bibliei este cea adevarata. Catolicii au crezut multi ani ca numai Biblia in limba latina este buna si doar slujbele in acea limba au efect, sunt veritabile.

Unii evanghelici americani cred ca numai versiunea King James este valabila. Dar in principiu, crestinii cred ca Biblia poate (si chiar trebuie) sa fie tradusa in orice limba de pe fata pamantului, deoarece mesajul ei poate (si trebuie) sa patrunda si sa transforme orice cultura si civilizatie. Desi revelatia scripturilor a fost data unor vorbitori de limba ebraica, aramaica si greaca, ea poate fi tradusa si adevarul ei poate fi transmis in orice limba.

Toate cele trei religii sunt teologice. Ele duc undeva, au un scop, o tinta. Viata nu este doar un ciclu de reincarnari, nu este doar o rutina a ceea ce a fost acum cateva secole. Istoria are un inceput, Dumnezeu a intervenit in istorie intr-un anume fel, si istoria se indreapta catre un final care va constitui punctul culminant cand Dumnezeu va aduce istoria la un sfarsit.

Executiile

Sub imparatii Diocletian, Galeriu, Maximian si Constantin Chlor, s-au dat patru edicte de persecutie prin care se cerea daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea slujbelor crestine, arderea cartilor sfinte si pedepsirea aspra a clericilor si a crestinilor care nu se lepadau de credinta in Iisus Hristos.

Intre 303-305 au fost numerosi martiri, in special in Rasarit, precum Sfanta Varvara, in Egipt, Sfintii Cosma si Damian, in Capadocia, Sfintele Agapi, Irina si Hiona, in Tesalonic, preotul Montanus si sotia sa, Maxima, in Belgrad.

Desi, la baza, crestinismul si islamismul sunt religii ale pacii, adeptii islamismului Coranului si ai Shariei lupta impotriva oricui care nu crede in Allah. Executiile inca sunt comise in statele musulmane, iar lecturarea textelor din Coran „justifica” pedepse impotriva adeptilor celorlalte religii.

Mai mult, in tarile musulmane, schimbarea religiei se pedepseste cu moartea. In Arabia Saudita este interzis sa introduci obiecte religioase neapartinad islamului. Totodata, nu trebuie sa uitam de executia a mii de evrei din cauza apartenentei religioase.

Oameni au murit, mor si vor muri in continuare din cauza modului in care cartile sfinte care stau la baza oricarei doctrine religioase sunt percepute si promovate.

Exista o religie mai buna decat alta? In ce poate consta superioritatea unei religii fata de alta religie? Nu este oare religia doar inca o arma folosita politic si nu numai pentru impunerea unei hegemonii? Unde este toleranta fata de credintele altcuiva, unde este libertatea de exprimare in secolul XXI, cand oameni sunt executati in piete publice pentru ca se inchina singurului Dumnezeu in care cred?

Nu exista religie superioara altei religii, nu exista religie mai reala decat alta, mai veritabila sau mai buna la fel cum nu exista rasa superioara altei rase.

Toate abaterile de acest gen pe care le-au suportat iudeii, crestinii sau musulmanii sunt greseli ale istoriei, greseli ce se repeta si astazi pentru ca nu sunt putini oamenii cu ochelari de cal ce inghit absolut orice li se spune si nu sunt in stare sa vada nici in stanga, nici in dreapta, ci doar ce au in fata.

24 August 2008
Sursa: Ziare.com

Falsa simetrie dintre Biblie si Coran

Textele care stau la baza crestinismului si islamismului nu pot fi comparate. Exista o falsa simetrie intre Biblie si Coran, cartile sfinte ale celor doua ideologii religioase.

Acestea sunt afirmate si argumentate intr-un dosar publicat in revista franceza L’Express, dedicat celor doua religii, islamismul si crestinismul.

Paternitatea lui Abraham

Coranul vorbeste despre istoria poporului lui Israel, nu din momentul nasterii lui Mahomed, ci incepand cu multe secole inainte. Din aceasta cauza, natura legaturii identificata de profetul Mahomed cu crestinismul este conflictuala.

Profetul islamismului a facut din Abraham primul supus (in araba, muslim) al Dumnezeului unic, adica primul musulman din istoria omenirii.

Asupra acestui aspect, crestinismul se afla in contradictie cu islamismul ca urmare a ceea ce Iisus afirma la un moment dat: „Faceti drept rod de pocainta. Sa nu credeti ca puteti spune: Il avem de tata pe Abraham; pentru ca va spun ca Dumnezeu poate sa ii ridice fii lui Abraham din pietrele acestea”. (Matei, 3, 8-9)

Iisus declara aici contrariul celor spuse de Mahomed, iar aceasta ruptura este iremediabila. Altfel spus, paternitatea abrahamica nu este o garantie a alegerii, a selectarii, nici nu constituie un avantaj in Ceruri si nu este o favoare divina acordata anumitor alesi in detrimentul altora.

Religiile Cartii (Iudaism si Crestinism)

Expresia „Poporul Cartii” (ahl al-kitab, in araba) ii desemneaza pe evrei si pe crestini, iar aceasta expresie apare in Coran de peste 30 de ori: daca islamismul nu ignora existenta lor, accepta in mare parte istoria si mostenirea lor, daca ii mentioneaza in randul credintelor lor, ce le reproseaza de fapt?

Coranul ii acuza pe acestia ca au falsificat Scrierile lor si au pervertit adevarul continut de acestea. „O, oameni ai Scripturii, de ce imbracati voi adevarul cu neadevar si ascundeti adevarul cu buna stiinta? (3, 71)”.

Dovada minciunii lor, pe care o invoca isamistii, este tocmai faptul ca iudeii si crestinii sunt divizati, in loc sa ii ofere lui Dumnezeu unitatea si pacea.

Coranul este foarte clar in ceea ce priveste acest aspect: „Pintre cei care au imbratisat iudaismul sunt unii care schimonosesc sensurile cuvintelor revelate (…), stalcindu-si limbile si vatamand religia.” (4, 46).

Surata 5, care vorbeste atat despre crestini, cat si despre evrei intr-o maniera amestecata in mod curios clarifica lucrurile: „Apoi, din cauza incalcarii legamantului lor, i-am blestemat Noi si le-am impietrit inimile, caci ei (n.r. evreii) au rastalmacit cuvintele si au uitat o parte din ceea ce li s-a amintit. Tu nu vei inceta sa le descoperi insselatoria lor.”(v.13).

Mai departe se afirma: „Si am incheiat Noi legamant cu aceia care au zis: Noi suntem crestini, dar au uitat ei o parte din ceea ce li s-a reamintit. Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii. Atunci le va vesti Allah ce au facut ei.” (v.14).

Fraza: „Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii”, denota inclinarea spre o perceptie ofensiva a bunatatii si milostivirii divine.

Louis Massignon afirma ca „tendinta generala a islamismului este sa il recunoasca pe Dumnezeu mai degraba in nimicirea celorlalti decat in nasterea, crearea lor”. Rezultatul acestei conceptii se regaseste intr-o serie de surate „incomode” care instaureaza un raport tensionat cu evreii si crestinii.

Trei diferente majore

Biblia se diferentiaza de Coran prin trei aspecte esentiale. Nu a fost direct dictata de Dumnezeu, deci a fost „necreata”, ci scrisa de oameni inspirati de Dumnezeu, ceea ce face de inteles faptul ca aceasta contine erori, facand in consecinta apel la spiritul critic al credinciosilor.

Exista de exemplu multe incoerente, asumate insa, la nivel cronologic in Noul Testament. Tot aici se gasesc multe aproximari care denota ca scopul textului nu este datarea exacta, ci invatatura, morala care trebuie extrasa.

Contrar Coranului, Biblia nu se recita, ci se lectureaza, adica un efort de interpretare, de descifrare a textului. Biblia relateaza istoria poporului evreu sub forma unei naratiuni adesea fastidioasa care descrie multele pelerinaje efectuate sub paza lui Dumnezeu.

Textul cuprinde descrieri ale unor masacre colective morti, violuri, bai de sange, insa nicaieri nu este scris: „Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii”, ca in Coran.

Biblia contine in ea insasi notiunea de evolutie, precum si pe cea de interpretare. Mai mult decat o simpla carte, este de fapt un ansamblu de carti. De-a lungul a celor a o mie de ani, cat a durat redactarea sa, acest document central al lui Dumnezeu nu a incetat sa se imbogateasca cu alte texte ce cuprind reflectii si comentarii asupra a ceea ce s-a intamplat.

Biblia lasa loc speculatiei intelectuale, spiritul omului este incitat la investigatie. Chiar si Dumnezeu are stiinta lui: teologia, inventie crestina care nu are echivalent exact in islamism.

Biserica Apuseana din Evul mediu a dat „Sfintelor Scripturi”, adica intregii colectii de scrieri religioase ale Vechiului si Noului Testament pe care Biserica le-a adunat si selectionat ca fiind produse sub inspiratia Duhului Sfant, titlul de Biblie.

Cartile Vechiului Testament, dupa textul ebraic sunt in numar de 39 carti „canonice”, iar dupa Septuaginta, pe langa cele 39 de carti, mai cuprind inca 14 carti „necanonice”. Noul Testament contine 27 de scrieri canonice.

Coranul reprezinta pentru musulmani Cuvantul lui Allah (kalam Allah), intrucat Allah a fost cel care a dat-o. Coranul este necreat, iar autoritatea lui este absoluta nu numai in probleme religioase, ci si politice, etice si chiar stiintifice.

Cuvantul lui Dumnezeu, asa cum il avem consemnat in Coran, a fost pur si simplu dictat. Acest lucru este revelat chiar in textul Coranului unde ni se spune ca a fost revelat verbal si nu numai in semnificatia lui generala sau in idei, ci in amanunt.

Potrivit traditiei islamice, Coranul a fost revelat lui Mohamed intr-un rastimp care a inceput aproximativ la anul 609 si a durat pana la moartea profetului (632).

23 Noiembrie 2008
Sursa: Ziare.com

Fiul unui lider Hamas s-a convertit la crestinism

Se poate si asa: Mosab Hassan Yousef, un tanar de 30 ani, a renuntat la islamismul strict in care a fost crescut de catre tatal sau – unul dintre cei mai importanti lideri Hamas din Fasia Gaza – si s-a convertit la crestinism. El a cerut azil politic in Statele Unite si locuieste, la ora actuala, in San Diego (California), frecventand biserica evanghelica. Tanarul afirma ca nu isi regreta alegerea, chiar daca i-a atras dupa sine ruptura definitiva cu familia si cu poporul din care se trage. Intr-un interviu interesant acordat canalului american Fox News, Yousef vorbeste despre actualele sale convingeri, dar mai ales incearca sa remedieze – pe cat posibil – imaginea generala fata de religia musulmana. “Din pacate, circa 95% dintr musulmani nu isi inteleg propria religie. Credeti-ma, este o religie minunata, atat timp cat reusesti sa te apropii de adevarurile sale. Pentru ca multi dintre liderii religiosi folosesc un limbaj extrem, care atrage masele, oamenii nu se mai straduie sa aprofundeze singuri religia musulmana. Pacat. La fel de rau este faptul ca nu inteleg alte religii. Dar asta este in mare parte vina liderilor, cum am spus. Daca musulmanii ar ajunge sa cunoasca adevaratele mesaje ale propriei credinte, multe dintre nenorocirile atribuite azi Islamului nu ar avea loc”, a declarat Yousef.
Floria Oprea

Sursa: Gardianul
14-08-2008

Creştinismul răsăritean şi islamul

Autor pr.prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU
Vineri, 31 Iulie 2009

Sursa: Ziarul Lumina

Biserica Ortodoxă a luat contact cu islamul încă din primele decenii ale apariţiei acestuia şi a dialogat cu el sub diferite forme. E ştiut, de altfel, faptul că religia islamică s-a născut foarte aproape de spaţiul geografic în care a înflorit Ortodoxia creştină, pentru ca mai târziu să cucerească zone întinse din arealul creştinismului ortodox: Palestina, Egipt, Siria, Asia Mică etc.