Ataturk, renaşterea unei natiuni
Prof. Dr. Ali Marzui
Continuam sa manifestam recunoştinta dupa marele lider M.K.Ataturk prin scrierile oamenilor de stat, scriitori şi gınditori cu renume mondial consemnate ın memoria istoriei.
Prof. Dr. Ali Mazrui un politician de ştiinte politice de origine keniana este un om de ştiinta ce a ındeplinit functie de preşedinte la catedrele universitatilor cu renume dintr-o serie de tari din America, Europa, Asia şi Africa. Prof. Mazrui a fost la conducerea Institutului de cercetari culturale internationale a Universitatii Binghamton din oraşul New York, a fost consultant şi membru la numeroase institutii de ştiinta şi organizatii internationale a lumii.
Prof. Mazrui ın acelaş timp este un cercetator ın domeniul politicii ale carui lucrari au fost publicate ın reviste şi ziare cu renume mondial cum ar fi ziarul Cumhuriyet din Turcia, apoi The Times, The New York Times, The Guardian, Afrique 2000, International Political Science Journal. Prof. Mazrui şi-a dedicat o mare parte a vietii academice pentru relatarea culturii africane, problemelor din Africa, Africa americanilor din America şi occidentalilor. Este cunoscut cu cele peste 20 carti editate.
Prof. Mazrui subliniaza ca Ataturk dupa ani de zile de la trecerea sa ın nefiinta este singurul lider care prin conceptia sa continua sa fie sursa de inspiratie pentru natiunea sa şi continua ıntocmai: “In sec. 20 nu exista un alt lider ın afara de M. Kemal ale carei conceptii sa joace rol primordial ın viata tarii sale. Dupa parerea mea aceasta se datoreaza calitatilor sale de revolutionar, arhitect ce se situeaza ın fruntea identitatii nationale de turc modern şi sustinator a independentei turce. O mare parte a concetatenilor lui Ataturk ıntre care şi cei care ınsuşesc toate politicile Lui califica contributii deosebit de importante succesul relatarii ocrotirii independentei nationale turce şi identitatii turce.”
Prof. Dr. Ali Mazrui afirma ca razboiul de independenta sub liderimea lui Ataturk ın Turcia a fost prima victorie initiata ımpotriva colonialismului. Amintind ca aceasta este o situatie deosebit de interesanta, Mazrui continua ıntocmai: “ Este o situatie deosebit de intersanta,pentru ca statul otoman ın sine era un imperiu, adica tinea sub suveranitate popoare diferite. Insa de data aceasta, Turcia era amenintata, devenea o natiune separata şi se opunea rezistenta cu succes la colonialismul vest european. In realitate erau şi turci care negociau cu englezi şi americani pentru a intra sub protectia ori mandatul lor. Mustafa Kemal a spus NU. De ce sa intram sub protectie straina! Noi ın istorie am trait drept o natiune cu onoare. Daca suntem pregatiti sa luptam pentru patrie, vom putea ocroti identitatea şi prezenta independenta.” Iata ca aceasta a fost o lectie deosebit de importanta pentru popoare colonizate din alte locuri a globului.
Eu m-am nascut şi am crescut ın Kenia din continentul Africa. Dupa care am facut cercetari ın Orientul Mijlociu şi Africa. In Africa preiau conducerea militarii, obtin privilegii de conducere, iar dupa ındepartarea din conducere vad ca tara nu este ın situatie mult mai buna ca ınainte. Latura diferita din revolutia lui Ataturk era urmatoarea: Acest militar ce a venit la conducere nu era un militar ce a ocupat locul pentru a ramıne la conducere, se afla ın frunte pentru a schimba comunitatea. In unele tari din Africa aproape ın fiecare an sunt organizate lovituri de stat. Aproape nici unul din aceste guverne militare nu au fost de viata lunga. Pına şi un lider cu vederi mai largi precum Cemal Abdul Nasır nu a avut o influenta eficienta. Dupa scurt timp de la moartea sa, tara a fost “Nasirizata”. Iar M.K.Ataturk a ınfaptuit transformari importante pentru viitorul tarii sale; Acestea erau revolutii ce vor putea asigura autoapararea tarii care se situa atıt de aproape de Europa. Astfel nu numai ın chestiunea opunerii la colonialism, era un exemplu pentru ca un cadru militar sa nu ramına numai ca “detinator al conducerii”. Omul de ştiinta preşedintele catedrei la o serie de universitati cu renume din America, Europa, Asia şi Africa, prof. Dr. Ali Mazrui aminteşte ca conceptia şi actiunile lui M.K.Ataturk au influentat oamenii de stat şi de guvern occidentali.
Ataturk neındoios a schimbat conceptia despre poporul turc a europenilor. Pentru ca sute de ani cuvıntul “turc” fusese folosit ıntre europeni ca ceva comic ori banal. Este ştiut ca Imperiul otoman ın aceste comunitati era calificat ”omul bolnav al Europei”. Victoria cıştigata ın a doua parte a primului razboi mondial ın fata armatelor europene şi ulterior ın razboiul de independenta a asigurat ıntelegerea ın mod mult mai diferit drept popor şi luptator a turcilor. Consideratia şi respectul pentru turci a europenilor s-au schimbat.”
Sursa: TRT Romanian
Cine au fost primii locuitori din Kosovo?
In cazul conflictelor iscate de aparitia ultimului stat pe harta Europei, totul se reduce de fapt la o intrebare simpla: „Cine au fost primii locuitori pe teritoriul Kosovo?”, se intreaba Antena3, intr-un reportaj publicat pe site-ul televiziunii. Cam aceeasi intrebare de care se agata nationalistii maghiari din Transilvania, cu diferenta ca aici descendenta locuitorilor este evident cunoscuta.
Astfel ca, vorba oficialilor romani, „o similitudine politica nu se poate aplica in Harghita si Covasna sau cu atat mai putin pentru intreg Ardealul”. Conditiile istorice, politice, economice, sociale sunt total diferite in cele doua regiuni si e foarte greu pentru maghiari sa forteze o solutie Kosovo.
Pana in secolul XIX, se stiu putine despre provincia Kosovo. Cei mai vechi locuitori cunoscuti erau ilirii; astazi, albanezii spun ca sunt descendentii lor directi. Sarbii spun insa ca albanezii au aparut de fapt in zona la inceputul Evului Mediu, ca rezultat al aliantelor intre pastorii nomazi si urmasii neromanizati ai ilirilor si dardanienilor din Tracia. Trasarea descendentei este insa oricum dificila: este foarte posibil ca locuitorii regiunii, dinainte de sarbii veniti din nord, sa fie inruditi genetic, insa sunt necesare probe de ADN care sa stabileasca clar acest lucru. In conditiile conflictului care a durat atatia ani, aceste probe sunt foarte greu de obtinut.
Regiunea a fost cucerita de Alexandru cel Mare in anul 300 i.Ch. apoi, din secolul IV d.Ch., face parte din provincia romana Dardania. In secolul VI, slavii trec Dunarea catre Balcani. Migratiile, asa cum se stie, au slabit Imperiul Bizantin suficient cat ilirii – cunoscuti de vecinii lor drept albanezi – sa se mute la est de Adriatica, in regiunea balcanica Kosovo. Limba lor a devenit cunoscuta ca albaneza, iar credinta lor se leaga de Biserica Bizantina, dupa Marea Schisma din 1054. Slavii, ajunsi in Balcani, se divid in trei mari grupe, aceleasi ramase pana in ziua de azi: sloveni, croati si sarbi. Pana in secolul XII, aproape intreaga zona cunoscuta astazi ca nordul Albaniei si Kosovo era deja in mainile slavilor.
Pana in 1190, Kosovo a devenit centrul cultural si administrativ al statului medieval sarb, condus de dinastia Nemanjic, care a dainuit timp de 200 de ani. Tocmai de aceea, Kosovo este cunoscut de sarbi ca „Vechea Serbie”. Totusi, in 1389, in faimoasa Batalie de la Kosovo Polje, sarbii si aliatii lor sunt invinsi de turci, iar la scurt timp, Kosovo devine parte a Imperiului Otoman. Albanezii au inceput sa se intoarca, intr-un numar considerabil, in decursul secolului XV, iar Turcii au devenit suverani in 1489.
In tot acest timp, marea majoritate a albanezilor erau inca crestini, si traiau alaturi de sarbi intr-o armonie cel putin rezonabila. In timp, albanezii, dar si o mica parte din sarbi, au devenit musulmani. Rezistenta sarba la convertirea la Islam a fost mult mai puternica, atata timp cat Kosovo era centrul Bisericii Ortodoxe Sarbe, cu numeroase scoli teologice.
Catre sfarsitul secolului al XVII-lea, sarbii au inceput sa paraseasca Kosovo, ca rezultat al numeroaselor victorii ale otomanilor. Serbia si Kosovo au fost anexate Imperiului Otoman in 1459, Bosnia si Hertegovina au cazut in 1465, respectiv 1483. De atunci, crestinii si evreii din regiune au platit biruri si s-au supus pana la mijlocul secolului al XIX-lea, cand marile puteri europene au infierat politica dusa de sultan.
Prin Tratatul de la San Stefano, din 1898, Serbia devine stat independent. Tot atunci, puterile vest-europene au reactionat la ceea ce ei considerau interese ruse exagerate in Balcani, prin impunerea unui nou tratat de pace Rusiei, de data aceasta la Berlin, sub prezidiul cancelarului Otto von Bismarck. Intelegerea reduce puternic dimensiunile Bulgariei si returneaza teritoriul albanez turcilor. Multi sarbi sunt expulzati din Kosovo, iar fortele sarbe sunt fortate sa se retraga.
In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, mai exact incepand cu 1941, cea mai mare parte din Kosovo a fost anexata unei Albanii controlate de Italia fascista, in timp ce Regatul era sub ocupatie germana. In 1943, la Mulje, Albania, a luat fiinta un organism pentru alvarea „Albaniei”, care milita pentru unirea cu Kosovo intr-un stat independent. In acelasi an, o a doua Liga de la Prizren a fost infiintata, cu delegati din toate teritoriile albaneze si cu obiective similare.
Fara indoiala, intre 1974 si sfarsitul deceniului IX, albanezii din Kosovo s-au bucurat de o libertate niciodata atinsa in istoria lor zbuciumata. Sub legea sarba, albaneza sau otomana, autonomia era un simplu proiect. Dar pentru kosovarii in cautarea independentei, nu a fost de ajuns. Chiar si asa, consensul lipseste inca, pentru ca unii cereau doar independenta, in timp ce altii vor si alipirea la Albania.
A urmat Slobodan Milosevici. Intreaga Europa a urmarit cu sufletul la gura evolutia conflictelor sangeroase de ani si ani de zile. Asa cum a urmarit, zilele acestea, si aparitia unui nou stat pe harta Europei, tolerat de puterile occidentale, refuzat in est.
19 Februarie 2008
Sursa: Ziare.com
Iranul ia locul Imperiului Otoman in Orientul Mijlociu?
Iranul este in plin proces de „umplere” a vidului de putere lasat in urma dupa decesul Imperiului Otoman. Teheranul incearca sa-si extinda sfera de influenta in Orientul Mijlociu si chiar Asia Centrala.
Cand rusii si britanicii s-au retras din zonele de nord si sud ale sferei otomane in anii de dinainte sau dupa primul razboi mondial, nici unii nici altii nu suspectau ca Iranul ar putea, la un moment dat, sa inlocuiasca Imperiul Otoman, scrie Forbes.
Imperiul Otoman, puterea musulmana predominanta in regiune, era singura contrapondere la imperiile britanic si rus.
Pe atunci, Persia, situata geografic intre Calea Matasii si lumea araba, abia putea fi numita tara, fiind dominata si in cele din urma ocupata de imperii non-musulmane.
Pe masura ce influenta turcilor s-a diminuat, iranienii s-au afirmat ca entitate de sine statatoare si in zilele noastre si-au extins influenta in lumea araba pe mai multe fronturi.
In primul rand, a reusit asta prin intermediul populatiilor siite din Irak, Liban si Golful Persic.
Nu este o chestiune de control: amenintarea destabilizarii ii ofera Iranului un avantaj foarte mare, si pentru asta nu are nevoie decat de o mana de jihadisti.
Iranienii isi exercita influenta in regiune provocand, mai intai, conflictul.
Detasarea Hezbollah impotriva prezentei SUA in Liban la jumatatea anilor ’80 si impotriva Israelului in ultimii ani le-a conferit credibilitatea necesara pentru a sprijini Hezbollahul in atacul din august 2008 impotriva armatei libaneze.
Teheranul a devenit, ca urmare a acestui fapt, un jucator decisiv intr-o disputa intre state arabe. Iranul sprijina pe fata siitii din Irak impotriva fortelor americane, chestiune ce i-a intarit „imaginea” de stat aparator al islamului.
Tot asa se definea si Imperiul Otoman: arbitru intre factiunile locale rivale, aparator al regiunii impotriva incursiunilor straine.
In fine, Iranul si-a consolidat pozitia pana la punctul in care isi exercita influenta de-a lungul diviziunilor siiti/sunniti prin provocarea miscarii majoritar sunnite Hamas din Gaza impotriva Israelului.
Incurajand Hamasul, Iranul a reusit sa scoata din joc tarile majoritar sunnite precum Egiptul si Arabia Saudita, care nu doreau sa urmeze calea trasata de Teheran insa au ajuns sa para, prin lipsa de actiune, ca si cum ar fi simpli privitori la macelul impotriva celor de o religie cu ei.
A.I.
Miercuri, 04 Martie 2009
Sursa: Ziare.com
Istoria imperiului otoman
Nascut in Asia Mica, la inceputul secolului al XIV-lea, pe ruinele Imperiului Bizantin si cele ale sultanatului selgiucid, Imperiul Otoman se intindea, doua secole si jumatate mai tarziu, de la portile Vienei pana in Yemen, din Algeria pana in Irak. Intr-un spatiu atat de intins, autoritatea sultanului si porunca lui Allah, „seriatul?, ramaneau de necontestat. Citește mai mult…
Comentarii recente