Arhiva

Posts Tagged ‘Hamas’

Un membru Hamas, arestat in Egipt, cu 10 milioane de dolari asupra sa

Noiembrie 23, 2009 Lasă un comentariu

Un membru Hamas a fost arestat, joi, avand asupra sa mai mult de zece milioane de dolari, in Egipt, la frontiera cu Fasia Gaza, a anuntat un oficial egiptean.

Potrivit sursei, este vorba despre Aymane Taha, unul dintre negociatorii miscarii islamice, care revenea in enclava palestiniana dupa discutii despre armistitiu in Faiia Gaza, avute cu seful serviciilor secrete egiptene, relateaza AFP, citata de NewsIn.

Taha, purtatorul de cuvint al Hamas in Gaza, avea la el noua milioane de dolari si doua milioane de euro, a spus sursa.

05 Februarie 2009
Sursa: Ziare.com

Anunțuri
Categorii:Articole media, Dialog Etichete:, ,

Cine este Hamas?

Noiembrie 23, 2009 Lasă un comentariu

Peste 1.000 de persoane si-au pierdut viata in Fasia Gaza in urma operatiunii Ploaie de Plumb declansata de Israel, incheiata sambata noapte in urma unui anunt oficial al premierului israelian Ehud Olmert.

Motivul invocat pentru declansarea ofensivei au fost tirurile de rachete palestiniene care loveau necontenit teritoriul sau. Pe de alta parte, liderul biroului politic al organizatiei, Ab Marzouq, declara cu o saptamana inainte de incetarea focului pentru Al-Jazeera ca mobilul operatiunii este unul politic, acela de a inlatura de la putere Hamas.

„Adevaratul motiv pentru care Israel a atacat Gaza este unul politic, schimbarea guvernului Hamas din Fasia Gaza – isi doresc asta de cand organizatia a castigat alegerile – si nu tirurile de rachete. Au mai incercat sa slabeasca sprijinul Hamas prin embargoul economic, au mai incercat sa convinga Fatah sa lupte impotriva noastra, insa nu au reusit, si acum actioneaza singuri”, a declarat Abu Marzouq, liderul biroului politic al Hamas.

Infiintata in 1987

Organizatia Hamas a fost constituita in 1987, in urma conflictelor initiate de arabii ce traiau in teritoriile ocupate de israeliti, numite si Prima Intifada. Hamas s-a desprins din miscarea Mujama, un partid politic fara ambitii militare.

„Hamas este de fapt o organizatie de eliberarea nationala fondata de Sheikh Ahmed Yassin, o figura religioasa. A fost fondata in 1987 in opozitie cu Miscarea Nationala de Eliberare Palestiniana, care devenise extrem de corupta si ineficienta. In mod ironic, la inceput a fost sprijinita de catre Israel, ca modalitate de a diviza poporul palestinian, insa a devenit rapid un monstru.

A devenit rapid o organizatie politica si sociala eficienta in ceea ce priveste rezistenta impotriva Israelului”, arata Eric Margolis, membru al Institutului International de Studii Strategice, intr-un interviu acordat The Real News.

Numele organizatiei este un acronim al expresiei Harakat al Mawqawama al Islamiyya, care inseamna „Miscarea Islamica de Rezistenta”.

Nu se stie exact cati membri are organizatia, insa se stie ca exista zeci de mii de simpatizanti in toata lumea. La moartea lui Sheikh ahmed Yassin, se stie ca aproximativ 200.000 de persoane au iesit in strada sa il conduca pe ultimul drum.

Aripa militara

Aripa militara a Hamas o reprezinta Brigada Izz-Din al-Quassam, care deseori comite acte teroriste. Aceasta parte a organizatiei are peste 1.000 de membri.

O alta parte a organizatiei are rolul de a se ocupa de educatie si de asa-zise acte de caritate in randul palestinienilor. Se estimeaza ca o mare parte din bugetul organizatiei, considerat a fi de aproximativ 70 de milioane de dolari anual, este destinat activitatilor sociale.

Hamas este pe lista de organizatii teroriste a Statelor Unite, Canadei, Israelului si Uniunii Europene si este responsabila de uciderea a peste 500 de persoane in atacuri sinucigase sau cu bomba inca din 1993. Sheikh Ahmed Yassin si Sheikh Ahmed Rantissi, lideri ai Hamas, au fost asasinati de Israel, motiv pentru care organizatia are acum sediul in subteran, in Fasia Gaza, teritoriu pe care il controleaza. Israelul s-a retras din Gaza in 2005, in urma unui acord.

Tintele atacurilor Hamas sunt in Israel, insa organizatia respinge cu violenta orice interventie a gruparilor politice rivale. Conflictul cu Fatah dureaza inca din 2003.

In ianuarie 2006, candidati ai Hamas au castigat alegerile parlamentare palestiniene, obtinand o majoritate politica, iar in iunie 2007 Hamas a reusit sa elimine din Fasia Gaza organizatia rivala Fatah, dupa o lovitura de stat sangeroasa. Membri ai Fatah erau impuscati in genunchi dupa care erau aruncati de pe acoperisurile caselor, si cel putin un membru Fatah a fost transat si trimis familiei sale in bucati, arata Mideast.org.

Primul atentat sinucigas

Primul atentat sinucigas revendicat de Hamas a avut loc in aprilie in 1993. Din cauza ca este o organizatie terorista, reprezentanti ai Hamas nu au fost prezenti la negocieri oficiale ale liderilor din regiune cu privire la solutionarea conflictelor.

Pe 19 iunie 2008, Israel si Hamas au incheiat un armistitiu pe o perioada de sase luni, care insa nu a fost reinnoit, organizatia acuzand ca Israelul nu si-a respectat angajamentele de a mentine granitele cu Fasia Gaza deschise si nu a permis patrunderea ajutoarelor umanitare in regiune. Israelul la randul sau a acuzat ca tirurile cu rachete nu au incetat.

„Termenul de terorist este infiorator, in principiu pentru ca este un termen folosit in propaganda. Daca intrebi membri Hamas despre terorist, iti vor spune: Daca am avea si noi tancuri si nave si avioane cum au americanii si statele europene, le-am folosi.

Dar nu avem, asa ca folosim atentatele sinucigase”, explica Eric Margolic, subliniid faptul ca Hamas foloseste violenta pentru a raspunde ocupatiei israeliene.

Hamas isi recruteaza membri din randul tinerilor musulmani credinciosi, care au un singur lucru in comun: ura fata de Israel. Familiile teroristilor sinucigasi primesc intre trei si cinci mii de dolari dupa ce se desfasoara un atentat cu bomba, dar si asigurarea ca baiatul a murit ca un martir in razboiul sfant.

Scopul principal al Hamas este distrugerea statului israelian si fondarea, in locul sau, a unui stat islamic palestinian, dupa cum se arata in Carta Hamas, articolul 7: „Hamas asteapta sa implineasca voia lui Allah, indiferent cat timp dureaza.

Profetul Mohamed a spus: Ceasul Invierii nu va veni pana cand musulmanii nu se vor fi luptat cu evreii; pana cand evreii nu se vor ascunde sub copaci si sub pietre, iar pietrele vor striga: O, musulmani! Se ascunde un evreu sub mine, veniti sa-l omorati!”.

Duminica, 18 Ianuarie 2009
Sursa: Ziare.com
Autor: Livia Stroie

Fiul unui lider Hamas s-a convertit la crestinism

Noiembrie 19, 2009 Lasă un comentariu

Se poate si asa: Mosab Hassan Yousef, un tanar de 30 ani, a renuntat la islamismul strict in care a fost crescut de catre tatal sau – unul dintre cei mai importanti lideri Hamas din Fasia Gaza – si s-a convertit la crestinism. El a cerut azil politic in Statele Unite si locuieste, la ora actuala, in San Diego (California), frecventand biserica evanghelica. Tanarul afirma ca nu isi regreta alegerea, chiar daca i-a atras dupa sine ruptura definitiva cu familia si cu poporul din care se trage. Intr-un interviu interesant acordat canalului american Fox News, Yousef vorbeste despre actualele sale convingeri, dar mai ales incearca sa remedieze – pe cat posibil – imaginea generala fata de religia musulmana. “Din pacate, circa 95% dintr musulmani nu isi inteleg propria religie. Credeti-ma, este o religie minunata, atat timp cat reusesti sa te apropii de adevarurile sale. Pentru ca multi dintre liderii religiosi folosesc un limbaj extrem, care atrage masele, oamenii nu se mai straduie sa aprofundeze singuri religia musulmana. Pacat. La fel de rau este faptul ca nu inteleg alte religii. Dar asta este in mare parte vina liderilor, cum am spus. Daca musulmanii ar ajunge sa cunoasca adevaratele mesaje ale propriei credinte, multe dintre nenorocirile atribuite azi Islamului nu ar avea loc”, a declarat Yousef.
Floria Oprea

Sursa: Gardianul
14-08-2008

Osama s-a suparat pe fratii musulmani

Noiembrie 18, 2009 Lasă un comentariu

Liderul retelei teroriste Al-Qaida, Osama bin Laden, a acuzat tarile arabe moderate de „complicitate“ cu Israelul si aliatii occidentali ai acestuia, în cadrul recentei ofensive din Fâsia Gaza. Osama a lansat acest mesaj într-o înregistrare audio difuzata sâmbata de postul de televiziune Al-Jazeera. “Este clar ca unii lideri arabi au fost complici cu alianta cruciata si sionista (în razboiul) împotriva poporului nostru (din Gaza). Sunt liderii unor tari pe care America le califica drept «moderate»”, spune Osama. Acesta a facut aluzie la Arabia Saudita si Egipt, aliati ai Washingtonului, care au condus tabara ostila Hamas, miscarea islamista ce controleaza Fâsia Gaza, în timpul ofensivei israeliene, împotriva Qatar si mai ales a Siriei.
Ultimul mesaj al liderului Al-Qaida dateaza din 14 ianuarie, cu mai putin de o saptamâna înainte de învestitura noului presedinte american, Barack Obama.

Sursa: Gardianul
16-03-2009

Pasdaran, „coloana a cincea” a Iranului

Noiembrie 17, 2009 Lasă un comentariu

Mulahii sunt imaginea consacrată a republicii islamice, dar puterea este în mâinile Pasdaran, forţa din spatele programului nuclear.

Pasdaran sau „gărzile revoluţionare”, numele după care sunt cunoscuţi în Occident, pot transforma în realitate spaimele cele mai adânci ale SUA şi Europei, pentru că sunt cei care ar putea instala la Teheran un regim militar. „Este tocmai spre ceea ce se îndreaptă Iranul, dacă Statelor Unite li s-a părut un coşmar Iranul condus de mullahi, ei bine, Iranul condus de forţe paramilitare ar fi imposibil de controlat”, avertizează analistul iranian Masjid Rezaie.

Pasdaran au în custodie atât programul nuclear iranian, cât şi programul şi testarea de rachete balistice, inclusiv cele lansate recent. În ultimii ani, gărzile revoluţionare au început să se afirme tot mai puternic pe scena politică internă, iar prea puţini în Occident au sesizat fenomenul, prea prinşi de descrierea în alb şi negru a Iranului: băieţii răi – mullahii şi băieţii buni – disidenţii.

În numele tatălui

Imediat după declanşarea revoluţiei islamice în 1979, ayatollahul Khomeini a simţit că este nevoie de un corp de elită, loial idealurilor revoluţiei, oameni tineri care să nu fi avut nimic de-a face cu regimul şahului Pahlavi, adevăraţi gardieni ai noii revoluţii islamice. De altfel, până astăzi, membrii gărzilor revoluţionare se consideră adevăraţii păstrători ai idealurilor părintelui revoluţiei islamice, ayatollahul Khomeini.

Nu de puţine ori, dinspre cercurile Pasdaran se aud acuze la adresa mullahilor, care au fost alături de Khomeini şi au pus bazele Republicii Islamice că au trădat idealurile şi au deturnat revoluţia. În viziunea ayatollahului Khomeini, Pasdaran erau cei care trebuiau să asigure noua ordine atât în interior, cât şi apărarea în faţa ameninţărilor din exterior, pentru că ayatollahul avea o neîncredere profundă în armata moştenită de la monarhie, deşi puternic epurată de elementele loiale şahului în primii ani după 1979.

Gărzile revoluţionare răspund şi acum direct în faţa liderului suprem şi sunt independente de armata regulată, pe care, de fapt, o dublează. Au infanterie, forţe navale, aviaţie şi chiar propriul serviciu de informaţii. Mai mult, gărzile revoluţionare, nu armata regulată, controlează programul de dezvoltare de noi rachete, supraveghează derulararea programului nuclear şi pe oamenii de ştiinţă care lucrează în acest program.

Pasdaran, susţin serviciile internaţionale de informaţii şi disidenţii iranieni, s-au ocupat şi de lichidarea mai multor oficiali iranieni care au dezertat în Occident. Tot Pasdaran, prin brigada Al Quds, se ocupă de coordonarea mişcărilor militante islamiste ca Hezbollahul libanez, Hamasul palestinian ori mişcări şiite din Azerbaijan, Irak, Afganistan şi Asia Centrală.

TESTAMENT REINTERPRETAT

De la ideologie la economie

Nu este clar care este exact numărul membrilor gărzilor revoluţionare. Unele surse oficiale iraniene dau peste 120.000 de membri activi în aripa militară. Nu pare mult la prima vedere, dar e vorba despre un corp de elită, bine antrenat, disciplinat şi cu o deviză clară: puritatea Republicii Islamice.

Liderul revoluţiei islamice, Ruhollah Khomeini, a insistat în repetate rânduri şi a notat în testamentul său că Pasdaran trebuie să fie gardieni ai regimului, dar fără să se implice în politică. Acest lucru nu mai este valabil de la alegerea preşedintelui Mahmud Ahmadinejad în 2005, el însuşi provenind din rândurile Pasdaran, din brigada Al Quds.

Reza a fost membru Pasdaran. Acum are 56 de ani şi spune că inima bolnavă nu îl mai lasă să fie activ, aşa că s-a retras cu o pensie frumuşică şi lucrează cu jumătate de normă la un hotel din Teheran. El explică de ce Pasdaran s-au implicat în politică, în pofida dorinţei lui Khomeini: „Aşa interpretăm noi ce înseamnă apărarea republicii islamice, gărzile pot administra Iranul mai bine decât politicienii de până acum şi decât unii clerici care sunt corupţi şi s-au îndepărat de la idealurile revoluţiei”, afirmă Reza.

Analistul Masjid Rezaie spune că Pasdaran sunt o forţă politică ce a stat într-o oarecare umbră în timpul celor două mandate reformiste ale fostului preşedinte Khatami. „Alegerea lui Khatami şi relativa deschidere din vremea lui au fost un mare noroc pentru ei, pentru că reformele au fost timide şi de multe ori blocate de cercurile clericale conservatoare, aşa că, la final, populaţia şi-a pierdut complet încrederea atât în reformişti, cât şi în bătrânii mullahi şi s-a întors spre această nouă forţă, care şi-a adăugat la aripa militară una politică.

O forţă care reprezintă interesele iranienilor săraci şi crendincioşi, o forţă formată din politicieni fără turban, ca Ahmadinejad, care pentru prima dată în istoria modernă a Iranului a vorbit despre lupta împotriva corupţiei mullahilor, ceva ce nimeni nu a îndrăznit până acum”, spune Rezaie.

Un nou front – afacerile

De când a devenit Ahmadinejad preşedinte, Pasdaran au pătruns în politică, în administraţie şi în economie. Gărzile Revoluţionare şi-au creat companii care au primit contracte guvernamentale de miliarde de dolari pentru lucrări în construcţii ori în domeniul petrolier sau gaze.

Potrivit unei legi date de parlament, Pasdaran au întâietate în faţa altor companii iraniene sau străine atunci când se acordă contracte pentru lucrări publice. Într-o manifestare de forţă fără precedent, Pasdaran au determinat rezilierea contractului cu o firmă turcă pentru noul aeroport Imam Khomeni din Teheran. Gărzile nu au ezitat să tragă în direcţia unui avion turc care tocmai ateriza pe aeroport. „Era periculos pentru securitatea naţională ca cel mai mare aeroport iranian să fie administrat de o firmă străină”, spune Reza. Au câştigat, şi acum administrează aeroportul.

Dacă pentru mulţi politicieni iranieni protestele de stradă de după alegerile prezidenţiale au fost o surpriză, nu la fel s-a întâmplat pentru Pasdaran. Sobhe-Sadeq, aripa politică a gărzilor revoluţionare, a avertizat, cu ceva timp înainte, că utilizarea culorii verzi de către formaţiunile pro-reformiste aduce foarte mult cu revoluţiile colorate din Ucraina sau Georgia. Actualul lider suprem Ali Khamenei a înfiinţat o comisie de istorici care să analizeze revoluţiile „colorate”.

„În condiţiile în care scena politică iraniană este acum profund scindată, iar străzile nu s-au liniştit complet după alegeri, devine tot mai clar că supravieţuirea republicii islamice ţine de Gărzile Revoluţionare, cei care au făcut revoluţia islamică şi apoi au luptat în războiul cu Irakul, iar acum sunt politicieni şi oameni de afaceri”, consideră Rezaie.

Au trăit şi au luptat pentru republica islamică atunci când erau tineri. Acum luptă altfel, ca ambasadori, prefecţi, guvernatori de provincii, parlamentari, funcţionari, primari, directori de companii.

CUM SE NAŞTE O FORŢĂ POLITICĂ

Înapoi la principiile revoluţiei islamice

Primul semnal de trezire politică a gărzilor revoluţionare a venit la sfârşitul anilor ‚90, când mai mulţi membri Pasdaran, între care cel ce avea să devină preşedinte, Mahmud Ahmadinejad, au înfiinţat o asociaţie a aşa-numiţilor „Isargaran”, în traducere aproximativă „cei devotaţi, cei gata de sacrificiu”.

Încă de la înfiinţare, ei avertizau că societatea iraniană este pe care să se fractureze şi există surse de nemulţumire care pot pune în pericol regimul: „Înmulţirea crimelor, jafurilor şi furturilor, tulburările sociale, distanţa uriaşă între aşteptările populaţiei şi oferta politicienilor, prăpastia dintre săraci şi bogaţi sunt pe cale să provoace o sciziune profundă, care se poate transforma în criză”, avertiza un comunicat al Isargaran.

Prezentul le dă acum dreptate. „Singura soluţie este întoarcerea la principiile revoluţiei islamice aşa cum le-a stabilit imamul Khomeini, numai Pasdaran pot face asta”, consideră Reza, fost membru al gărzilor revoluţionare. Sunt actuali sau foşti membri Pasdaran. Sunt fie şefi de companii de stat ori semiprivate, fie politicieni, fie diplomaţi ori oficiali din administraţia centrală sau locală.

În 2003, membrii gărzilor revoluţionare au înfiinţat o nouă mişcare a aşanumiţilor „Abadgaran”, adică “dezvoltatorii”, al căror scop era implicarea în politică. În Occident li s-a spus simplu „neoconservatori”. Sunt cei care consideră că braţul conservatorilor clasici, de obicei mullahi, s-a înmuiat şi a lăsat să se strecoare în republica islamică deprinderi vestice şi slăbiciune în felul de a trata cu Occidentul.

Primarul devenit preşedinte

Prima victorie politică a Abadgaran a fost alegerea lui Ahmadinejad ca primar al Teheranului. Alegerea lui a venit ca o surpriză în Iran. Un necunoscut care, adulat de populaţia din cartierele sărace pentru că a pus la punct, între altele, canalizarea capitalei, i-a făcut pe bogaţii din Nordul Teheranului să ridice din sprâncene când centre culturale s-au transformat brusc în centre de rugăciuni ori seminarii.

Alegerea lui Ahmadinejad ca primar nu a trezit însă prea multă îngrijorare, nici măcar în 2005, când s-a înscris în cursa pentru prezidenţiale. Mai toată lumea a ignorat faptul că mesajul lui de dreptate socială şi luptă anticorupţie era dus de Basij – miliţiile de voluntari sub comanda gărzilor revoluţionare, exact acolo unde terenul era fertil: la populaţia săracă. Aceeaşi populaţie care l-a ales şi anul acesta. Cu arme sau cu mape, membrii gărzilor revoluţionare nu uită niciodată cine sunt şi de unde au plecat ori în ce cred: „Odată Pasdaran, mereu Pasdaran”, spune Reza.

Cu ochii pe cauză

Pasdaran sunt antibioticul pe care se bazează liderul suprem pentru vindecarea republicii islamice după revoltele de stradă din vară. O forţă pe care se bazează, dar de care se şi teme şi încearcă să menţină echilibrul delicat între numeroasele centre de putere şi facţiuni iraniene, un echilibru menţinut de la revoluţia islamică până acum, un echilibru tot mai instabil.

Carmen Gavrilă, Radio România
Sâmbătă, 03 Octombrie 2009
Sursa: Evenimentul zilei

Hamas a încercat sa reţină o femeie care se plimba cu un bărbat

Noiembrie 17, 2009 Lasă un comentariu

Miercuri, 08 Iulie 2009
Sursa: Ziare.com
Autor: Elena Enache

Incercarea politiei Hamas de a retine o tanara femeie care se plimba cu un barbat pe o plaja din Gaza a ridicat un semn de alarma fata de militantii, care incearca sa asocieze controlului politic si o respectare stricta a conduitei islamice.

Este pentru prima data in doi ani cand Hamas incearca deschis sa pedepseasca o femeie pentru ca aceasta nu ar fi avut un „comportament islamic”, arata Associated Press.

Totusi, incidentul survine dupa mai multe luni de presiuni asupra conservatorilor din Gaza, aproximativ 1,4 milioane de rezidenti carora li se impune se respecte reguli religioase si de conduita stricte.

Oficialii Hamas din Gaza au somat public proprietarii de magazine sa dea jos reclamele straine care arata in clar forma corpului de femeie si sa ascunda lenjeria intima, expusa de multe ori in vitrine.

Hamas neaga insa ca exista presiuni. Gruparea islamica spune ca de la preluarea puterii a incercat doar sa dea un exemplu, fara a impune un anumit punct de vedere.

Femeile din Gaza nu au voie sa urce pe motociclete

Noiembrie 14, 2009 Lasă un comentariu

Sursa: Ziare.com
Autor: Valentin Dimitriu

Gruparea Hamas le interzice femeilor din Fasia Gaza sa conduca motociclete si scutere sau chiar sa se urce pe sa in spatele barbatilor, motivand ca decizia controversata are ca scop limitarea accidentelor de circuatie, dar si pastrarea traditiilor. Citește mai mult…