Beyonce ameninta `pacea sociala si stabilitatea` Egiptului

Musulmanii conservatori din Egipt sunt de parere ca Beyonce este o amenintare pentru `pacea sociala si stabilitatea` tarii lor.

Sotia lui Jay-Z are programat un concert in Egipt in seara de 6 noiembrie.

Grupurile islamiste din regiune sunt nemultumite ca guvernul nu s-a opus evenimentului, pe care-l considera `o petrecere sexuala insolenta`.

`De ce incurajati aceasta petrecere sexuala insolenta? Va faceti vinovati de disturbarea pacii sociale si stabilitatii, prin incurajarea viciului si depravarii`, se mentioneaza intr-o scrisoare adresata guvernului egiptean de catre groupul Muslim Brotherhood.

Organizatorii concertului Beyonce din Egipt resping acuzatiile aduse.

`Si noi suntem musulmani… asta (scrisoarea si protestele, n.r.) nu va impiedica Egiptul sa se bucure de prezenta unui artist de prima clasa. Ar trebui sa o onoram, nu sa o criticam`, a declarat Ahmed Beltagi, unul dintre organizatori.

Sursa: BestMusic.ro
06 Noiembrie 2009
Alina Alexandrescu

Munti si minarete

In Elvetia exista patru moschei cu minarete la o populatie de 350 de mii de musulmani declarati – majoritatea europeni din Bosnia si Kosovo –, din care 13% se duc periodic la geamie pentru a se ruga. Nu e cine stie ce mare problema, am fi putut crede. si totusi, 57,5% din alegatorii elvetieni au optat in cadrul unui referendum pentru o interzicere constitutionala a minaretelor, din cauza unor temeri legate de „fundamentalism” si „islamizare tacuta” a Elvetiei.
Sa fie oare elvetienii mai marcati debigotism decat alti europeni? Probabil ca nu. Referendumurile reflecta umorile populare, nu opiniile ponderate, iar aceste sentimente populare sunt rareori de factura liberala. Referendumuri in aceasta problema ar duce probabil la rezultate tulburator de similare si in alte tari europene.

A atribui votul elvetian impotriva minaretelor – o idee promovata de Partidul Popular Elvetian (de dreapta), dar de nici un alt partid politic – unei „islamofobii” ar insemna probabil sa ratam esenta. Sigur, o lunga istorie de ostilitate reciproca crestino-musulmana si recentele cazuri de violenta radical islamista au determinat oamenii sa simta fata de islam o teama pe care nu o manifesta fata de hinduism sau, sa zicem, budism. Iar minaretul, inaltandu-se spre cer ca o racheta, e facil de caricaturizat ca imagine infricosatoare.
Dar daca elvetienii si alti europeni ar fi siguri pe propriile identitati, concetatenii lor musulmani nu le-ar mai umple inimile cu atata frica. Iar asta ar putea fi de fapt problema. Acum nu prea multa vreme majoritatea cetatenilor din lumea occidentala aveau propriile simboluri indisputabile ale credintei si identitatii colective. Turnurile bisericilor care impodobesc orasele europene aveau o semnificatie clara pentru cei mai multi oameni. Casatoriile interconfesionale erau rare.

Pana de curand, multi europeni credeau insa si in regii si reginele lor, arborau drapelele nationale, cantau imnurile nationale si invatau versiuni eroice ale istoriei lor nationale. Acasa era acasa. Calatoriile erau ceva pentru soldati, diplomati si oameni bogati. „Identitatea” nu era inca privita ca o problema.
Multe s-au schimbat insa datorita capitalismului global, integrarii europene, stigmatizarii sentimentelor nationale prin doua razboaie mondiale si, poate cel mai important, pierderii masive a credintei religioase. Multi dintre noi traim intr-o lume seculara, liberala, dezamagitoare. Vietile majoritatii europenilor sunt azi mai libere decat oricand. Nu ni se mai spune ce sa facem sau ce sa credem: nici de catre preoti, nici de catre cei social superiori noua. Atunci cand incearca sa o faca, tindem sa nu-i bagam in seama.

Dar pentru aceasta lume recent eliberata platim un pret. Libertatea fata de credinta si traditie nu a dus intotdeauna la un grad mai ridicat de multumire, ci, din contra, la confuzie, teama si resentimente larg raspandite. Desi demonstratiile de identitate colectiva nu au disparut cu totul, ele sunt azi, in mare parte, consemnate la nivelul stadioanelor de fotbal, acolo unde bucuria (sau dezamagirea) poate da repede in clocot si poate degenera in violenta si resentimente.
Pentru anxietatile lumii moderne, demagogii populisti dau vina pe elitele politice, culturale si economice. Acestea sunt acuzate, nu fara un oarecare temei, de a le fi impus cetatenilor obisnuiti imigratia in masa, criza economica si pierderea identitatii nationale. Dar, daca elitele sunt tinta urii pentru ca ne-au adus calamitatea moderna, musulmanii sunt invidiati pentru ca inca mai au credinta, stiu cine sunt si pentru ca au ceva pentru care merita sa mori.

E lipsit de importanta ca multi dintre musulmanii europeni sunt la fel de dezamagiti si de secularisti precum concetatenii lor ne-musulmani. Perceptia este cea care conteaza. Minaretele semete si valurile negre sunt amenintatoare pentru ca pun sare pe ranile celor ce resimt pierderea propriei credinte.
Nu e de mirare ca populismul antimusulman si-a recrutat unii dintre cei mai feroci aderenti din randurile fostilor adepti ai stangii, fiindca si acestia si-au pierdut credinta – in revolutia mondiala sau alte asemenea. Inainte de a se converti la revolutie, multi dintre ei aveau un trecut religios. Asa ca au suferit o dubla pierdere. In ostilitatea lor fata de islam le place sa vorbeasca despre apararea „valorilor iluminismului”, desi in fapt se lamenteaza de pierderea credintei religioase ori seculare.

Din nefericire, nu exista vreun remediu imediat pentru tipul de maladii sociale expuse de referendumul elvetian. Papa are, evident, un raspuns. I-ar placea ca oamenii sa se intoarca la sanul Romei. O reteta pentru mantuire mai au si predicatorii evanghelisti. Neoconservatorii, la randul lor, vad incurcatura europeana ca forma a unei decadente tipice Lumii Vechi, o stare colectiva de nihilism, hranita de state care mizeaza pe bunastare si dependenta comoda de puterea americana. Raspunsul lor este o lume occidentala renascuta, condusa de SUA, si angajata intr-o cruciada armata pentru democratie.
Dar, daca nu esti catolic, neoprotestant sau adept al neoconservatorilor, nici una dintre aceste viziuni nu e promitatoare. Ce putem spera e ca democratiile liberale vor trece cumva prin aceasta perioada de neliniste – ca se va rezista la tentatiile demagogice si se vor izola impulsurile violente. In definitiv, democratiile au iesit cumva si din alte crize mai dificile din trecut.

Acestea fiind spuse, ar fi, desigur, util sa avem mai putine referendumuri. Pentru ca, altfel decat cred unii, ele nu consolideaza democratia. O slabesc prin subminarea reprezentantilor alesi, a caror treaba este sa faca uz de judecata rationala, nu sa dea glas umorilor unor oameni speriati si furiosi?

Sursa: România Liberă
Ian Buruma
11 Decembrie 2009

O intelectuala musulmana critica vehement islamismul fundamentalist

Postul arab de televiziune Al-Jazeera este cunoscut in Europa sau SUA ca un intermediar al mesajelor de amenintare ale teroristilor arabi adresate Occidentului sau ale rapitorilor de ostatici. De aceea, cu atat mai surprinzatoare a fost organizarea si transmiterea, in urma cu putin timp, de catre postul din Qatar, a unei dezbateri pe teme religioase intre o intelectuala siriana, dr. Wafa Sultan, si un profesor egiptean de studii religioase, dr. Ibrahim al Khouli. Emisiunea, subtitrata in engleza, a putut fi urmarita de milioane de spectatori, ea fiind transmisa si pe internet. Dr. Wafa Sultan, psiholog care traieste in SUA, a criticat dur islamismul fundamentalist si pe reprezentantii sai – clerici, militanti sau lideri politici care, a opinat ea, au denaturat invataturile profetului Mahomed si ale Coranului – declaratii pentru care a primit mai multe amenintari cu moartea. „Conflictul la care asistam acum nu este o ciocnire intre religii sau civilizatii, ci o ciocnire intre doua conceptii opuse, intre doua epoci. Este ciocnirea dintre o mentalitate medievala si una a secolului al XXI-lea, intre civilizatie si ramanere in urma, intre persoane civilizate si primitive, intre barbarie si rationalism”, a afirmat ea. Abordand problema invataturilor religioase, dr. Sultan s-a intrebat: „De ce un tanar musulman, in floarea vietii, cu intreaga viata inainte, se duce si se arunca in aer? In tarile noastre, religia este singura sursa de educatie si singurul izvor de la care teroristii iau apa pana cand isi potolesc setea”. Dar cele mai „revolutionare” afirmatii facute de ea s-au referit la felul in care evreii si musulmanii reactioneaza la situatiile dramatice din viata lor. Referindu-se la Holocaust, dr. Sultan a aratat: „Evreii au lasat in urma tragedia si au constrans lumea sa-i respecte, prin ceea ce stiau, nu prin terorism, prin munca lor, nu prin tipete si vacareli”. „Nu stim nici un caz de evreu care sa se fi detonat pe sine intr-un restaurant german. Nu am vazut nici un evreu care sa incendieze o biserica sau sa protesteze prin uciderea oamenilor”. „Numai musulmanii isi apara credinta incendiind biserici, omorand oameni si distrugand ambasade. Aceasta cale nu va duce nicaieri. Inainte de a cere umanitatii sa-i respecte, musulmanii trebuie sa se intrebe ce pot face pentru umanitate”, a conchis ea in cadrul dezbaterii. Wafa Sultan a crescut intr-o familie de musulmani sirieni credinciosi, dar conceptiile ei s-au modificat radical cand, in 1979, a vazut cum membri ai organizatiei teroriste „Fratia musulmana” au asasinat, in prezenta ei, un profesor de la Universitatea de Medicina din Alep. In 1989, a reusit sa plece in SUA, impreuna cu sotul si copiii ei. Aici a inceput sa colaboreze la un site musulman reformist, criticand vehement „Fratia musulmana”.

de Eva GALAMBOS
20 MARTIE 2006
Sursa: Gâdul

Incercari de depasire a divergentelor dintre catolici si musulmani

Pe 25 octombrie a.c., s-a încheiat la Istanbul al VI-lea Simpozion islamo-crestin care a avut ca tema „Raportul dintre ratiune si credinta în islam si crestinism“, organizat de Fratii franciscani capucini din Turcia, informeaza Radio Vatican. Dezbaterea a avut la baza Discursul pronuntat în 2006 de Benedict al XVI-lea la Regensburg si scrisoarea trimisa cu aproape un an în urma Sfântului Parinte de un grup de învatati islamici. Cu acest prilej, parintele Maurice Bormans, participant la acest simpozin, a declarat pentru „Radio Vatican”: …”De partea catolica, s-a spus dintotdeauna ca filozofia este «slujitoarea» teologiei, în timp ce din partea musulmana e greu sa vorbesti propriu-zis de teologie, caci ar trebui vorbit mai degraba de metafizica religioasa. Acesta e motivul pentru care în lumea musulmana este greu, uneori, sa avem un vocabular comun“. Intrebat daca discursul Papei Benedict al XVI-lea rostit la Regensburg a adus roade în lumea islamica, pr. Bormans a raspuns: „Desigur. Partea substantiala a lectiei teologice de la Regensburg era îndreptata mai ales catre lumea occidentala pozitivista, o lume care a uitat ca ratiunea trebuie sa-si puna si întrebari metafizice: destinul nostru uman este efemer în timpul biologic sau depaseste limitele istoriei personale si comunitare?“. Referitor la scrisoarea invatatilor musulmani, acesta a declarat: „În domeniul ecumenic, a fost receptata si apreciata. Din partea catolica, raspunsul pozitiv al Papei a facut posibila scrisoarea grupului reprezentativ al celor 138. Temele scrisorii se refera la iubirea lui Dumnezeu si la iubirea de aproapele ca baza fundamentala a religiilor monoteiste, apoi la demnitatea omului într-un atare context… Trebuie sa vedem în ce masura in fiecare tara contextul cultural si, uneori, cadrul politic ne permit sau nu sa punem în practica acest mic efort pentru a depasi ciocnirea ignorantelor. În acest fel se poate lansa o cunoastere reciproca pentru un respect reciproc“.

Suresa: Gardianul
01-11-2008

Câţi supuşi numără Allah

Numărul musulmanilor a depăşit 1,57 miliarde, ceea ce înseamnă că aproape una din patru persoane din întreaga lume practică islamul, conform celui mai cuprinzător studiu de acest gen din istorie.

Raportul realizat de The Pew Forum on Religion and Public Life elimină estimările făcute până acum şi care nu erau ştiinţific realizate.

Alcătuit în ultimii trei ani, studiul prezintă un portret al lumii musulmane ce ar putea surprinde multă lume. De exemplu, în Germania sunt mai mulţi musulmani decât în Liban, în China sunt mai mulţi musulmani decât în Siria, iar în Rusia supuşii lui Allah sunt mai numeroşi decât în Iordania şi Libia la un loc. „Idei precum acelea că musulmanii sunt arabi sau că arabii sunt musulmani sunt pur şi simplu distruse de acest raport“, explică Amaney Jamal, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Princeton.

Deşi toată lumea consideră că „inima“ Islamului se află în Orientul Mijlociu, în realitate cei mai mulţi musulmani trăiesc în Asia. Mai mult de 60% din musulmani trăiesc pe continentul asiatic, aproximativ 20% trăiesc în Orientul Mijlociu şi nordul Africii, 15% în Africa Sub-Sahariană, 2,4% în Europa şi 0,3% în cele două Americi. Cei mai mulţi musulmani sunt în India (161 de milioane), Etiopia (28 de milioane), China (22 de milioane), Rusia (16 milioane) şi Tanzania (13 milioane).

Un studiu similar care să cuantifice numărul creştinilor va fi făcut public în 2010. Estimările arată că în lume trăiesc între 2,1 miliarde şi 2,2 miliarde de creştini.

Autor: George Daniel Ripa
Data: 9 oct 2009
Sursa: Adevarul

Ce înseamnă Iisus pentru musulmani

Autor pr.prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU
Duminică, 13 Septembrie 2009

Sursa: Ziarul Lumina

În lumea musulmanilor, Iisus înseamnă cu mult mai mult decât Iisus aşa cum apare El în Coran. Mai precis, în lumea islamică, Iisus apare în trei ipostaze distincte: un Iisus „coranic“, perceput de către musulmani în spiritul general al Coranului, un Iisus spiritual, exprimând spiritul evlaviei lumii musulmane şi, în fine, un Iisus, să-i spunem, „oficial“, în spiritul tradiţiei conservatoare islamice. Acest lucru se explică prin faptul că, odată cu redactarea şi canonizarea Coranului, în secolul al VII-lea d. Hr., Iisus Hristos a continuat să-şi facă simţite prezenţa şi mesajul în lumea islamică. Iisus a vorbit şi acţionat mai departe în spaţiul musulman, pentru că a rămas un personaj mereu viu în credinţa şi viaţa musulmanilor.