Prima pagină > Culinare > Bucătăria arabă

Bucătăria arabă

Mancarea araba poate rivaliza cu orice gastronomie internationala pentru originalitatea si gustul sau bun. Pentru ca se bazeaza pe preparate simple, naturale si usor digestibile, are o valoare nutritiva aflata in concordanta cu cerintele societatii de astazi. Bucataria araba isi are originile in gatitul in corturile triburilor de nomazi, care foloseau doar ingrediente transportabile: orez, cereale si carne. Odata cu drumurile caravanelor prin Orientul Mijlociu, au fost descoperite si adaugate la repertoriul existent noi condimente si legume.

Bucataria libaneza este o mixtura de elemente arabe si mediteraneene , cu o puternica influenta italiana. Mostenirea italiana, de pe timpul cand Libia era o colonie italiana, se vede in popularitatea pastelor, in special a macaroanelor. Un faimos preparat local este couscous, din cereale fierte (traditional este meiul, dar se foloseste si graul), baza pentru carne si cartofi. Carnea este de obicei de oaie, dar se serveste si cea de pui. Bazin, o specialitate locala, consta in paste fierte tare, facute din orz, sare si apa. Portocalele, piersicile, smochinele si maslinele se numara si ele printre preferintele localnicilor. Libanezii prefera sa manance acasa, cu exceptia zilei de vineri, cand merg la picnicuri cu familia pe plaja.

Preparatul national iordanian este mansaf, carne de miel inabusita in sos de iaurt si servit cu orez. Maglouba este pregatita din carne, legume sau peste, inabusite cu orez. Musakhan este o mancare de carne de pui, pregatita cu ceapa, ulei de masline si seminte de pin. Acestea sunt coapte la cuptor, pe o paine subtire. De asemenea, popular este faimosul sheish kebab, bucati de carne de miel sau pui marinat, pregatite la un foc de carbuni, cu ceapa si rosii.

Bucataria tunisiana are o aroma europeana, una orientala si una provenita din traditiile culinare ale locuitorilor desertului. Spre deosebire de alte bucatarii nordafricane, este foarte condimentata. Se spune ca un sot poate judeca afectiunea partenerei dupa cantitatea de piper pe care o pune in mancare. Daca mancarea e lipsita de aroma, atunci barbatul poate crede ca sotia nu-l mai iubeste.

In Yemen, principala masa a zilei o constituie pranzul, servit fara tacamuri, doar cu o bucata de paine folosita pentru a manca. Salta, preparatul national, este o tocana foarte condimentata, cu bucati de carne de miel sau pui, cu linte, mazare, fasole si coriandru. Se servesc pe un pat de orez. Bint al sahn este un desert popular alcatuit din paine dulce, miere si unt topit. Multi yemeniti beau un ceai foarte dulce, shay, care se serveste in pahare mici, cu sau fara lapte si care poate fi aromat cu menta.

Bucataria sudaneza este extrem de simpla, folosind putin sau deloc condimentele. In general se foloseste sare, piper si suc de lamaie. Mancarea se serveste dintr-un bol comun, folosind degetele mainii drepte, in concordanta cu practicile religioase. Carnea de pui este in general inabusita si servita cu bors, in timp ce carnea de oaie este inabusita pentru kebab sau gatita pe carbuni si servita cu salata. Cel mai popular peste pare a fi bibanul de Nil, prajit in unt si servit cu piper rosu. Cartofii fierti sunt de obicei serviti cu un sos subtire si carne. Deserturile favorite sunt zabadi, servit cu un sirop subtire, si hoshab, prajitura cu alune, banana si smochine.

In Orientul Mijlociu, painea nu este doar alimentul cel de toate zilele, ci uneori tine loc de furculita, lingura sau farfurie. Painea tipica este plata si rotunda, subtire ca o frunza. Cea mai buna aroma o are atunci cand e scoasa din cuptor, deoarece nu contine lapte sau aditivi si se usuca foarte repede. Pentru un sandwich bun, se pot adauga carne, branza si legume.

In lumea araba, ospitalitatea este foarte importanta si nicicum nu este mai bine exprimata decat prin obiceiul vechi al servirii unei cafele proaspete sau a unei ceai de menta fiecarui oaspete, indiferent daca vine pentru afaceri sau doar in vizita. Cafeaua araba (gahwa) se prepara intotdeauna atunci cand este comandata se se beau doar cateva cesti. Bautura se bea foarte fierbinte, dar nu inainte ca zatul sa se lase la fund, adica dupa 2-3 minute. Doar lichidul de deasupra se bea, cafeaua nefiind amestecata niciodata. Cestile de cafea sunt micute, datorita faptului ca bautura este tare. Cea mai buna cafea araba se prepara din boabe proaspat prajite si macinate. Multor arabi le place sa-si macine singuri cafeaua. Boabele preferate sunt mocha (din Yemen) datorita aromei delicate si puetrnice. De obicei se amesteca diverse feluri de boabe. Servirea cafelei este o ceremonie. Regululile etichetei cer ca gazda sa serveasca cafeaua. Cand sunt prezenti doar barbatii, gazda va inmana fiecaruia ceasca de cafea. Cea mai in varsta sau cea mai importanta persoana din camera va fi servita prima. Daca exista indoieli asupra rangului, criteriul preferat este varsta. Zaharul se pune in timpul prepararii cafelei, si nu cand se serveste. Cantitatea de zahar ce se adauga trebuie sa fie in concordanta cu evenimentul. Cu cat este mai mult zahar, cu atat mai fericita este ocazia. Oaspetele are privilegiul de a spune cat zahar sa se aduage cafelei. Gazda il va intreba inainte de a comanda cafeaua. Metoda uzuala cere dizolvarea zaharului in apa inainte de a adauga cafeaua. Apa si zaharul fierb impreuna, apoi se adauga cafeaua si se amesteca bine. Se fierbe pana se ridica spuma deasupra, apoi se ia de pe foc si se loveste de peretele cuptorului pentru a o scadea. Se pune ianpoi pe foc si se mai lasa sa mai fiarba de doua ori. Cand se ia de pe foc, se adauga cateva picaturi de apa rece pentru a se depune zatul si se toarna imediat in cesti. Se pot adauga diverse esente, iar oaspetele poate servi cate cesti de cafea doreste.

O alta caracteristica a lumii arabe este Ramadanul, cea de-a noua luna a calendarului musulman. In luna Ramadanului, Sfantul Coran a fost trimis din ceruri, fiind un ghid pentru omenire, o declarare a directiei si un inteles al Salvarii. In aceasta luna, musulmanii postesc, postul Ramadanului fiind numit sawm. Acum este momentul cand musulmanii se concentreaza pe credinta lor si petrec mai putin timp concentrandu-se pe viata lor de zi cu zi. Este timpul venerarii si al contemplarii. In timpul postului Ramadanului, restrictiile devin parte a vietii cotidiene a musulmanilor. Nu le este permis sa manance sau sa bea in timpul orelor zilei. La sfarsitul fiecarei zile, postul se intrerupe cu o rugaciune si o masa, numita iftar. Seara, dupa iftar, musulmanii obisnuiesc sa mearga in vizita la prieteni si familie.

Sursa: Culinario

Categorii:Culinare Etichete:, , ,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: