Prima pagină > istorie, Politică > Conflictul din Cecenia

Conflictul din Cecenia

Cecenia este o republică situată în Rusia de sud-vest, pe un istm între Marea Neagră şi Marea Caspică şi având ca graniţă sudică Munţii Caucaz şi Georgia. Se află la o distanţă de aproximativ 1600 km sud de Moscova. Are o suprafaţă de 19.300 km2 şi o populaţie de 1,3 milioane de locuitori.
Baza economiei în Cecenia o reprezintă marile rezerve de petrol. Cel mai mare oraş, Grozny, este unul dintre cele mai mari centre de rafinare a petrolului din toată Rusia. Alte industrii dezvoltate sunt: prelucrarea gazelor naturale, industria alimentară şi cea chimică.
Populaţia este alcătuită din trei grupuri etnice principale: cecenii (50%), ruşii (35%) şi inguşii (10%). Cecenii şi inguşii sunt popoare musulmane sunite şi vorbesc o limbă caucaziană.
Analizând izvoarele istorice, s-a ajuns la concluzia că Cecenia de astăzi a fost locuită încă de acum 8000 ani, însă prima când cecenii au fost menţionaţi ca popor în sec. al XVII-lea. În secolul următor, ei s-au convertit la islam, pentru a se identifica şi a se alia cu celelalte triburi caucaziene care se luptau cu cu ruşii care vroiau să cucerească toate aceste teritorii. Din 1834 până în 1859, când au fost înfrânţi, cecenii s-au luptat aprig cu forţele imperiale ale ţarului, în special sub comanda conducătorului rebel Shamil. Odată cu instaurarea suveranităţii ruse asupra Ceceniei în 1921, au avut loc o serie de schimbări teritoriale şi nominale până când a devenit o republică autonomă în 1936. După ce cecenii au colaborat cu germanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, liderul sovietic Iosif Stalin a dizolvat republica în 1944 şi a deportat toată populaţia islamică în Asia Centrală. Succesorul său, Nikita Hruşciov, a reînfiinţat republica în cadrul URSS-ului în anul 1957 şi a dat voie exilaţilor să se întoarcă înapoi în ţara lor.
În 1991, cei 175 de membri ai parlamentului cecen şi-au declarat independenţa faţă de Rusia. Preşedintele de atunci al Rusiei, Boris Elţân, a trimis trupe în 1991 şi din nou în 1994 pentru a preveni secesiunea Ceceniei. Conflictul armat dintre trupele ruseşti şi rebelii ceceni s-a transformat într-un adevărat război care a durat până în 1996.
Liderul cecen Dzhokhar Dudayev a fost ucis de atacul unei rachete ruseşti pe data de 21 aprilie 1996. Zelimkahn Yandarbiyev, vice-prim-ministru al guvernului cecen, l-a urmat pe Dudayev la conducerea republicii. Acesta era considerat un adept înflăcărat al independenţei complete faţă de Federaţia Rusă. După moartea lui Dudayev, peste 6000 de trupe ruseşti au fost retrase din Cecenia ca un rezultat al iniţiativei de pace promovate de Elţân. Cu toate acestea, avioanele de război şi artileria au continuat să ucidă sute, mii de civili şi să lase pe alţii fără adăpost.
La data de 27 mai 1996, Elţân şi Yanderbiyev au semnat un acord de încetare a războiului din republica separatistă Cecenia. Tratatul nu a rezolvat nici una din premisele care au dus la izbucnirea conflictului, dar a pus sfârşit ostilităţilor, lucru care s-a întâmplat pe 31 mai. Toţi ostaticii au fost eliberaţi şi au început negocieri pentru rezolvarea nemulţumirilor cecenilor.
Rebelii ceceni au pus Rusiei o piedică serioasă în încercarea ei de a linişti conflictul prin cucerirea oraşului Grozny, capitala ruinată a regiunii. Asaltul rebelilor a început pe 6 august şi a nimicit forţele ruseşti din zonă. Potrivit rapoartelor oficialilor ruşi, 50 de soldaţi au fost ucişi în timpul altercaţiilor şi alţi 250 au fost răniţi.
Având încredere că conflictul de 20 de luni din republica separatistă rusă Cecenia a fost în sfârşit rezolvat, şeful securităţii ruseşti Aleksandr Lebed şi oficialul cecen Aslan Maskhadov au semnat la data de 22 august 1996 un tratat de pace cerând încetarea imediată a focului şi retragerea completă a forţelor armate ruseşti din Cecenia. Mai fuseseră încheiate multe tratate şi înţelegere înainte, dintre care nici unul nu dăduse vreun rezultat. Acesta din urmă însă era primul care avea obiective clare. Astfel, se preciza că graniţele republicii vor fi păzite deopotrivă de soldaţi ceceni şi ruşi, că trupele ruseşti se vor retrage din fortăreţele rebelilor din munţii din sud, că rebelii ceceni care ocupaseră capitala Grozny îşi vor preda armele şi că se va înfiinţa o comisie care va veghea asupra eventualelor nerespectări ale înţelegerii.
La data de 17 decembrie 1996, rebelii ceceni au ucis cu focuri de armă şase membri ai Crucii Roşii Internaţionale, făcând cel mai violent atac premeditat asupra acestei instituţii de la înfiinţarea acesteia în 1863. Cinci femei şi un bărbat au fost ucişi de un grup de ceceni armaţi care au deschis focul asupra lor în timp ce victimele dormeau în barăcile Crucii Roşii. După acest groaznic eveniment nu atât din punct de vedere al numărului de victime, cât din punct de vedere moral (Crucea Roşie venise la faţa locului pentru a-i ajuta pe ceceni să-şi refacă viaţa), instituţia a anunţat că îşi va retrage definitiv orice activităţi în zonă. Primul ministru al Ceceniei, Movladi Udugov, a denunţat atacul şi a declarat că a fost dus la capăt de rebeli care căutau să tulbure procesul de pace cu Rusia şi să submineze alegerile generale programate pentru ianuarie 1997.
Se părea că de data aceasta situaţia politico-militară din Cecenia s-a normalizat. În urma unor alegeri locale controlate de Moscova, în Cecenia a fost ales un preşedinte (Maskhadov) şi un guvern pro-moscovit, care garanta îndeplinirea celor convenite cu puterea politică din Rusia.
Între timp, situaţia din zonă s-a deteriorat din nou. Ultranaţionaliştii ceceni, conduşi de Shamil Basayev şi ajutaţi de fundamentalismul islamic internaţional, au redeschis lupta, adoptând de data aceasta tactica teroristă. Au fost ucise patrule ruseşti, au fost doborâte numeroase elicoptere militare, s-a trecut la răpire de persoane civile şi luări de ostatici. Între timp însă, în fruntea statului rus a fost ales Vladimir Putin, un fost conducător de bază al serviciilor secrete sovietice. Caracter dârz, om cu mână de fier, el a ordonat luarea unor măsuri deosebite pentru “pacificarea” Ceceniei. În regiune, s-a introdus un strict şi sever control militar. Elicopterele armatei ruse survolează neîncetat spaţiul aerian cecen. Locuitorii oraşului Grozny se culcă şi se trezesc în zgomotul motoarelor.
Shamil Basayev nu cedează însă şi continuă lupta pentru independenţa totală a patriei sale. Ştirile corespondenţilor de presă sunt contradictorii: unii anunţă că Basayev s-a refugiat în statele musulmane vecine, alţii afirmă că a fost grav rănit sau chiar ucis. Dar adevărul absolut nu-l ştie nimeni, iar actele teroriste continuă, ba chiar se înmulţesc.
Spre sfârşitul lunii octombrie a anului curent, mass-media transmitea o ştire care a zguduit întreaga planetă. Un grup de 50 de terorişti de diverse naţionalităţi, conduşi de un nepot al lui Shamil Basayev, au pătruns într-un teatru din Moscova, luând peste 800 de ostatici şi ameninţând cu uciderea acestora dacă forţele militare ruse nu se retrag din Cecenia.

După trei zile de coşmar şi de intense negocieri, trupele speciale ruse, folosind şi un gaz neutralizant, pătrund cu forţa în teatru. Bilanţul este tragic: toţi cei 50 de terorişti sunt ucişi, dar odată cu ei cad victime şi 119 oameni nevinovaţi, majoritatea pierind sub influenţa gazului letal bazat pe anestezicul numit fentanyl, un derivat al opiului.
De la 11 septembrie 2001, omenirea nu mai suferise o asemenea lovitură şocantă din partea gherilelor teroriste. Moartea unor civili nevinovaţi a impresionat profund, întreaga opinie publică şi toate organismele internaţionale condamnând cu tărie metodele inumane folosite de fundamentaliştii ceceni. Necedând psihic, având de partea sa, de data aceasta, şi sprijinul moral al tuturor guvernelor statelor civilizate, în frunte cu Statele Unite al Americii, Vladimir Putin a declarat că Rusia va continua şi intensifica lupta necruţătoare împotriva teroriştilor ceceni, a terorismului în general.
Conflictul din republica separatistă rusă Cecenia, care a început în decembrie 1994 şi a costat mai mult de 40.000 vieţi omeneşti, continuă.

Categorii:istorie, Politică Etichete:, ,
  1. larisa
    Iunie 6, 2010 la 2:55 PM

    ce bibiliografie are paragraful asta?e un studiu de caz intreg despre conflictul din cecenia?pentru ca as avea nevoie de asa ceva…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: