Arhiva

Archive for the ‘Diplomaţie’ Category

Pakistanul isi deschide un consulat onorific la Iasi

Decembrie 3, 2009 Lasă un comentariu

Ambasadorul Pakistanului in Romania a anuntat, luni, in cadrul unei conferinte de presa, ca Republica islamica intentioneaza sa-si deschida un consulat onorific la Iasi, in luna septembrie a acestui an.

In calitate de consul onorific a fost desemnat Maricel Popa, om de afaceri iesean, prezent pe piata economica din Asia Centrala si de Sud inca din 1992. Viitorul consul onorific a declarat ca va ocupa un post economico-administrativ si nu unul politic, marcand potentialul dezvoltarii relatiilor cu Pakistanul.

Ambasadorul Sanuallah a declarat la randul sau ca Iasiul este un punct strategic pentru Pakistan, „o adevarata poarta spre vest”. Ambasadorul a mai evidentiat si relatiile comerciale, care se pot dezvolta pe oferta pakistaneza din sectorul minereurilor si pe cea romaneasca in domeniul mobilier.

Romania are deschise in Republica islamica Pakistan doua consulate onorifice, in timp de viitorul consulat de la Iasi este prima misiune diplomatica pakistaneza din Romania.

Conform Ministerului de externe, volumul schimburilor comerciale dintre cele doua tari se situa in octombrie 2006 la suma de 37,6 milioane euro.

20 August 2007
Sursa: Ziare.com

Cine au fost primii locuitori din Kosovo?

Decembrie 3, 2009 Lasă un comentariu

In cazul conflictelor iscate de aparitia ultimului stat pe harta Europei, totul se reduce de fapt la o intrebare simpla: „Cine au fost primii locuitori pe teritoriul Kosovo?”, se intreaba Antena3, intr-un reportaj publicat pe site-ul televiziunii. Cam aceeasi intrebare de care se agata nationalistii maghiari din Transilvania, cu diferenta ca aici descendenta locuitorilor este evident cunoscuta.

Astfel ca, vorba oficialilor romani, „o similitudine politica nu se poate aplica in Harghita si Covasna sau cu atat mai putin pentru intreg Ardealul”. Conditiile istorice, politice, economice, sociale sunt total diferite in cele doua regiuni si e foarte greu pentru maghiari sa forteze o solutie Kosovo.

Pana in secolul XIX, se stiu putine despre provincia Kosovo. Cei mai vechi locuitori cunoscuti erau ilirii; astazi, albanezii spun ca sunt descendentii lor directi. Sarbii spun insa ca albanezii au aparut de fapt in zona la inceputul Evului Mediu, ca rezultat al aliantelor intre pastorii nomazi si urmasii neromanizati ai ilirilor si dardanienilor din Tracia. Trasarea descendentei este insa oricum dificila: este foarte posibil ca locuitorii regiunii, dinainte de sarbii veniti din nord, sa fie inruditi genetic, insa sunt necesare probe de ADN care sa stabileasca clar acest lucru. In conditiile conflictului care a durat atatia ani, aceste probe sunt foarte greu de obtinut.

Regiunea a fost cucerita de Alexandru cel Mare in anul 300 i.Ch. apoi, din secolul IV d.Ch., face parte din provincia romana Dardania. In secolul VI, slavii trec Dunarea catre Balcani. Migratiile, asa cum se stie, au slabit Imperiul Bizantin suficient cat ilirii – cunoscuti de vecinii lor drept albanezi – sa se mute la est de Adriatica, in regiunea balcanica Kosovo. Limba lor a devenit cunoscuta ca albaneza, iar credinta lor se leaga de Biserica Bizantina, dupa Marea Schisma din 1054. Slavii, ajunsi in Balcani, se divid in trei mari grupe, aceleasi ramase pana in ziua de azi: sloveni, croati si sarbi. Pana in secolul XII, aproape intreaga zona cunoscuta astazi ca nordul Albaniei si Kosovo era deja in mainile slavilor.

Pana in 1190, Kosovo a devenit centrul cultural si administrativ al statului medieval sarb, condus de dinastia Nemanjic, care a dainuit timp de 200 de ani. Tocmai de aceea, Kosovo este cunoscut de sarbi ca „Vechea Serbie”. Totusi, in 1389, in faimoasa Batalie de la Kosovo Polje, sarbii si aliatii lor sunt invinsi de turci, iar la scurt timp, Kosovo devine parte a Imperiului Otoman. Albanezii au inceput sa se intoarca, intr-un numar considerabil, in decursul secolului XV, iar Turcii au devenit suverani in 1489.

In tot acest timp, marea majoritate a albanezilor erau inca crestini, si traiau alaturi de sarbi intr-o armonie cel putin rezonabila. In timp, albanezii, dar si o mica parte din sarbi, au devenit musulmani. Rezistenta sarba la convertirea la Islam a fost mult mai puternica, atata timp cat Kosovo era centrul Bisericii Ortodoxe Sarbe, cu numeroase scoli teologice.

Catre sfarsitul secolului al XVII-lea, sarbii au inceput sa paraseasca Kosovo, ca rezultat al numeroaselor victorii ale otomanilor. Serbia si Kosovo au fost anexate Imperiului Otoman in 1459, Bosnia si Hertegovina au cazut in 1465, respectiv 1483. De atunci, crestinii si evreii din regiune au platit biruri si s-au supus pana la mijlocul secolului al XIX-lea, cand marile puteri europene au infierat politica dusa de sultan.

Prin Tratatul de la San Stefano, din 1898, Serbia devine stat independent. Tot atunci, puterile vest-europene au reactionat la ceea ce ei considerau interese ruse exagerate in Balcani, prin impunerea unui nou tratat de pace Rusiei, de data aceasta la Berlin, sub prezidiul cancelarului Otto von Bismarck. Intelegerea reduce puternic dimensiunile Bulgariei si returneaza teritoriul albanez turcilor. Multi sarbi sunt expulzati din Kosovo, iar fortele sarbe sunt fortate sa se retraga.

In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, mai exact incepand cu 1941, cea mai mare parte din Kosovo a fost anexata unei Albanii controlate de Italia fascista, in timp ce Regatul era sub ocupatie germana. In 1943, la Mulje, Albania, a luat fiinta un organism pentru alvarea „Albaniei”, care milita pentru unirea cu Kosovo intr-un stat independent. In acelasi an, o a doua Liga de la Prizren a fost infiintata, cu delegati din toate teritoriile albaneze si cu obiective similare.

Fara indoiala, intre 1974 si sfarsitul deceniului IX, albanezii din Kosovo s-au bucurat de o libertate niciodata atinsa in istoria lor zbuciumata. Sub legea sarba, albaneza sau otomana, autonomia era un simplu proiect. Dar pentru kosovarii in cautarea independentei, nu a fost de ajuns. Chiar si asa, consensul lipseste inca, pentru ca unii cereau doar independenta, in timp ce altii vor si alipirea la Albania.

A urmat Slobodan Milosevici. Intreaga Europa a urmarit cu sufletul la gura evolutia conflictelor sangeroase de ani si ani de zile. Asa cum a urmarit, zilele acestea, si aparitia unui nou stat pe harta Europei, tolerat de puterile occidentale, refuzat in est.

19 Februarie 2008
Sursa: Ziare.com

Ce se intampla daca Iranul intra in clubul nuclear?

Noiembrie 23, 2009 Lasă un comentariu

Iranul joaca o carte mare, pe plan international, numai buna sa coincida cu cea de-a 30-a aniversare a republicii.

Daca Iranul reuseste, asa cum si-a propus, sa intre in clubul exclusivist al puterilor nucleare, atunci relatiile inetrnationale globale, nu doar in Orientul Mijlociu, vor fi serios amenintate.

Majoritatea expertilor cred ca regimul de la Teheran are toate sansele sa obtina una sau doua bombe nucleare sau focoase nucleare in decurs de un an.

„Daca Iranul capata arme nucleare, tratatul nuclear de non-proliferare se dizolva” crede un oficial al ministerului britanic de Externe, citat de The Guardian.

Tratatul trebuie revizuit si reinnoit anul viitor. Din cele noua state care au arme nucleare, cinci sunt membre ale Tratatului de non-proliferare: Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Franta si China.

De la intrarea in vigoare a tratatului, in 1970, alte trei state au efectuat teste nucleare, India, Pakistanul si Coreea de Nord.

Este un „secret deschis” ca si Israelul are o forma sau alta de arma nucleara.

Programul nuclear iranian a fost lansat in anii ’50. In prezent, regimul de la Teheran are cateva reactoare de cercetare, o mina de uraniu, un reactor nuclear comercial aproape terminat si capacitatea de procesare a uraniului, inclusiv o fabrica de imbogatire a uraniului – desi sustine ca programul sau nuclear este perfect legitim si in scopuri civile.

Este deci o activitate febrila in Iran, legata de dezvoltarea armelor nucleare, iar declaratiile belicoase ale presedintelui Mahmoud Ahmadinejad (privind printre altele stergerea Israelului de pe harta ) nu au facut nimic pentru a dispersa teama comunitatii inetrnationale de un Iran nuclear.

Lansarea rachetei Safir pe 3 februarie anul acesta, impreuna cu un satelit de comunicatii, a sporit nervozitatea comunitatii internationale.

Nu mai exista prea multe dubii cu privire la intentiile lui Ahmadinejad.

Se porneste deja de la premisa ca Iranul isi dezvolta propria racheta balistica cu focoasa nucleara, capabila sa ajunga in Israel, estul Mediteranei si estul Europei.

Culmea este ca nimeni, inclusiv Israelul, Rusia si China, nu stie ce e de facut. SUA, sub noua administratie, incearca sa-l angajeze intr-un dialog pe Ahmadinejad, fara mari succese deocamdata.

Obama a avut grija insa sa reitereze ca nici un fel de masura, inclusiv uzul fortei, nu este exclusa daca regimul de la Teheran continua apelurile comunitatii internationale de a dezvalui dedesubturile programuluis au nuclear.

Insa multi se tem ca o lovitura asupra Iranului nu ar face decat sa agraveze situatia.

Anul trecut, un reputat comentator, Martin Van Creveld, a sugerat ca Israelul are capacitatea anti-racheta necesara pentru a se apara de orice arma ar trimite impotriva sa Iranul.

Daca s-ar ajunge la un conflict deschis, sustine el, cel mai probabil emiratele si regatele din Golf ar avea cele mai multe victime, intrucat acolo s-ar duce principala lupta.

Nu trebuie uitat insa ca 2009 este an electoral pentru Israel iar Iranul va dori sa-si „arate muschii” cu ocazia sarbatoririi celor 30 de ani de la nasterea Republicii Islamice.

Deja propaganda oficiala iraniana s-a intetit in ultimile saptamani.

Este posibil ca Iranul sa furnizeze o supriza „exploziva” comunitatii internationale anul acesta.

06 Februarie 2009
Sursa: Ziare.com
Autor: Ana Ilie

Marocul a intrerupt relatiile diplomatice cu Iranul

Noiembrie 23, 2009 Lasă un comentariu

Marocul a intrerupt relatiile diplomatice cu Iranul, a anuntat vineri Ministerul de Externe de la Rabat, in contextul nemultumirii provocate in lumea sunita musulmana de declaratiile guvernului siit iranian care a pus sub semnul intrebarii suveranitatea Bahreinului.

Decizia survine dupa ce in luna februarie un parlamentar iranian a pus la indoiala suveranitatea Bahreinului, se afirma intr-un comunicat al Ministerului de Externe si Cooperarii de la Rabat, informeaza Agerpres citand Reuters.

Fostul presedinte al parlamentului iranian Ali Akbar Nateq-Nouri, un apropiat al liderului spiritual al Republicii Islamice, declarase ca Bahreinul este a 14-a provincie a Iranului.

Ministerul de Externe al Bahreinului si-a exprimat indignarea in legatura cu aceasta afirmatie.

Vineri, 06 Martie 2009
Sursa: Ziare.com

Categorii:Articole media, Diplomaţie Etichete:, ,