Arhiva

Archive for the ‘Referate’ Category

Şiiţii şi suniţii – prezentare

Ianuarie 8, 2010 1 comentariu

Majoritatea populaţiei musulmane a lumii urmează Islamul Sunnit, iar aproximativ 10-15% urmează Islamul Şia. Şiiţii locuiesc in mai multe ţări, însă formează majoritatea în Iran, Iraq, Bahrein şi Azerbaidjan. De asemenea, există un număr semnificativ şi în Afghanistan, Kuweit, Liban, Pakistan, Arabia Saudită, Siria şi Yemen. Suniţii şi Şiiţii urmează aceleaşi principii religioase, totuşi diferenţele dintre ei au condus câteodată la intoleranţă religioasă, lupte politice şi confruntări violente. În următoarele rânduri veţi citi o prezentare obiectivă a contextului istoric în care au evoluat aceste două ramuri ale Islamului (secte) şi diferenţele practice şi de credinţă dintre ele.

Context istoric

Diferenţele dintre Şia şi Sunni pornesc de la neînţelegerile în ce priveşte succesorul Profetului Mohammed, care a murit in 632, şi în ce priveşte natura conducerii politice a comunităţii musulmane. Dezbaterea istorică s-a centrat decizia de a oferi succesiunea unei persoane calificate şi pioase care să conducă Ummah urmând obiceiurile Profetului, sau exclusiv unei persoane rudă cu el. Chestiunea a fost ridicată în momentul în care comunitatea a ales un companion apropiat de Profet (Abu Bakr) pentru a deveni primul calif. Deşi cei mai mulţi dintre musulmani au acceptat această decizie, unii au susţinut candidatura lui Ali ibn Abu Talib, vărul Profetului si ginere al său, soţul fiicei Fatima. Ali a jucat un rol important pe timpul Profetului, dar nu a triumfat in cadrul sistemul tribal arab. Citește mai mult…

Nunta tradiţională la musulmani

Ianuarie 7, 2010 Lasă un comentariu

Casatoria este unul din cele mai importante evenimente din viata noastra. In majoritatea tarilor lumii, casatoria este marcata de incheiera unor inscrisuri oficiale, oficierea unui ceremonial religios si organizarea unei petreceri in acest sens.

De-a lungul intregii nunti cei doi miri au de respectat o serie de ritualuri specifice zonelor din care provin, ritualuri care isi au radacinile adanc infipte in trecut si care, de-a lungul timpului, au suferit o serie de modificari.
In islam exista o traditie ca parintii sa aleaga viitorul partener de viata al copiilor lor, totusi ultimul cuvant il au copii.
O data ce doi tineri hotarasc sa se casatoreasca, se incep pregatirle de nunta. Astfel, la o data stabilita, parintii baiatului merg in vizita la parintii fetei pentru a o cere de sotie pentru fiul lor. Aceasta intalnire se numeste “soz birallah”.
Se fac schimburi de cadouri pentru tineri si se stabilesc datele celorlalte evenimente: logodna- “nişan” si nunta cu cununia religioasa-”nikáh”.

Nişan-ul are loc cu 1-2 luni inaintea nuntii.
Intre soz birallah si nişan se cumpara cadouri pentru mireasa (rochie de mireasa, pantofi, poseta, rochii de seara, parfum, cosmetice si bijuterii de aur) si pentru mire (costum, camasa, pantofi, parfum).
De asemenea se vor lua cadouri si pentru parintii fetei si cei ai baiatului. Mireasa va lua si cadouri pentru nasi si pentru vekili (nasii spirituali/religiosi).
Aceste cadouri vor fi impachetate in boccele brodate si vor fi schimbate in ziua nişan-ului.

Nişan-ul
La nişan baiatul va trimite intre 5-10 barbati care il vor reprezenta.
Cadourile vor avea alaturi cafea, zahar cubic,mere, bomboane, kaltama (placinta traditionala specifica pentru nunti si botezuri), o suma de bani care reprezinta “sut accî”.
Parintii fetei cu rudele apropiate ii vor astepta cu mancaruri specifice turcesti si la randul lor vor da cadourile pentru baiat. Acum se vor stabili urmatoarele : unde vor locuii tinerii, ce zestre va aduce fata, ce zestre are baiatul.

Nunta
Nunta va dura 3 zile, incepand joi si termninandu-se duminica.
In prima zi mirele trimite in dar un batal (berbec) parintiilor fetei. Incepand cu joi dimineata rudele apropiate se aduna acasa la miri si se incep pregatirile pentru nunta: taiatul berbecilor, portionatul, pregatirea sarmalelor, a baclavalelor, etc.
Vineri in jurul orei 11 sosec invitatii-barbati impreuna cu hogea acasa la baiat. Are loc o slujba religioasa pentru binele familiei si cei care au fost alesi kuda, aproxmativ 20 de barbati, pleaca spre casa miresei pentru incheierea casatoriei religioase.
Dupa plecarea barbatilor incepe petrecerea. Dupa ora 14 vin invitatii-femeie care servesc masa, petrec, canta si danseaza.

Se servesc 7 feluri de mancaruri: toy şorbasi (ciorba de miel), etlî bakla cu turşu (fasole la cuptor cu friptura si salata) , mallebe (girs cu lapte si scortisoara),
sarma (sarmale), pîlaw (pilaf), compot, baklava.
Invitatii mirelui sunt asteptati la fata acasa de invitatii ei si de imam. Are loc cununia religioasa care este foarte interesanta: mireasa sta impreuna cu domnisoarele intr-o camera. Ea sta cu capul acoperit, cu Coranul sub un brat si cu o paine in cealalta mana dupa un “paravan” dintr-un cearsaf tinut de 2 fete si asteapta sosirea vekililor.
Usa camerei e tinuta de 2 fete care solicita o suma de bani pentru a da voie vekililor sa intre in camera. Mireasa in prezenta celor 2 vekili si a domnisoarelor din partea ei este intrebata de 3 ori de imam daca este de acord sa se casatoreasca cu baiatul ales..
Dupa obtinerea acordului ,casatoria este negociata de cei 2 vekili pentru o suma de bani in prezenta imam-ului si a martorilor si aceasta suma este inregistrata de imam.
Are loc o slujba religioasa si invitatii mirelui stau la masa ,dupa care pleaca cu vestea acasa la mire. La fata continua petrecerea cu invitaii ei.
Vineri seara are loc o pretrecere pentru tineri, asa-numitul “brad” imprumutat de la romani, cand tinerii, baieti si fete, merg in vizita la fata.
Sambata are loc cununia civila si petrecerea de la restaurant, obiceiuri imprumutate tot de la romani.
Programul de sambata este urmatorul : mirele merge la nasi, apoi cu nasul si alaiul pleaca spre casa mireasei, unde joaca o hora. De aici se pleaca la Casa Casatoriilor, apoi se intorc acasa la baiat sa sarute mana parintiilor baiatului si seara pleaca la restaurant cu toti invitatii.

Sursa: http://www.referat.ro/
Referat realizat de Memet Nilgün, cls. a XII-a B
Nivel:  Liceu

Categorii:Familie, Referate Etichete:,

Islam – credinta si ritual

Decembrie 2, 2009 Lasă un comentariu

Download

Termenul „islam” desemnează religia monoteistă care-şi revendică paternitatea Avraamică prin Ismail, fiul sclavei izgonite Agar. Această religie are la bază Coranul, al cărei Profet este Muhammad „cel lăudat”. Prin extensiune, cuvântul islam se referă la întreaga civilizaţie, cu un cadru legislativ unic, cu structuri politice specifice, cu tradiţii sociale şi morale care se revendică de la această religie .

„Islamismul este un sincretism” spune specialistul Maurice Gaudefray; un amestec de elemente religioase diferite ca provenienţă şi factură. Se crede că cele mai multe au fost luate de Muhan din Iudaism, din Biblie şi din Talmud; altele din creştinism, din tradiţiile vechi ale arabilor, perşilor .

Islamul se prezintă pe sine drept cel mai pur monoteism. Partea cea mai importantă a crezului musulman afirmă, într-o formulă scurtă „shahada”, fără echivoc „la illah illa Allah”- „Nu este Dumnezeu afară de Allah: Muhan este profetul său” . Cealaltă formulă, mai dezvoltată, este adevărată mărturisire de credinţă- fiind atribuită lui Muhammad, însă în realitate ea s-a format înt-o lungă perioadă de timp .

MUHAMMAD- ÎNTEMEIETORUL ISLAMULUI

Muhammad (Mohamed) s-a născut către 570 d.Hr.- data tradiţională admisă de islamologi, sau către 580- dacă este adevărat că a murit pe la 50 de ani . A rămas orfan de mic şi a trăit anii copilăriei şi ai tinereţii în sărăcie. La 24 de ani a intrat în serviciul unei văduve bogate Khadija, care s-a folosit de el în afacerile sale comericale, iar mai târziu s-a căsătorit cu el, între ei fiind o diferenţă de 15 ani. Această căsătorie i-a oferit multe posibilităţi financiare largi, vază în societate, timp pentru meditaţii. A avut doi băieţi, patru fete, supravieţuind doar o fată- Fatima .

Se pare că era un om închinat spre religiozitate. Criza sufletească care l-a împins spre misiunea sa profetică a apărut prin 620, când având obiceiul de a se retrage spre meditaţii în grotele din apropiere de Mecca, a avut o serie de viziuni care l-au făcut să creadă că a devenit obiectul acţiunilor diavoleşti. Atunci i s-a arătat îngerul Gabriel care i-a poruncit: „Recită!” „Citeşte!”- text care formează în Coran primele 5 versuri din sura „Sângelui închegat”(96) .

Muhammad a început să propovăduiască noua credinţă, susţinut de soţia sa, fiii adoptivi Ali şi Zayd, prietenul Abu- Bakr, fiind înconjurat de indiferenţă, ostilitate, pentru ca mai apoi să fie hărţuit şi persecutat de marile familii din Mecca, fapt ce a dus la „emigrarea” (kijra) sa şi a adepţilor săi la Yathreb, oraş ce va lua numele de Medina (Madinat al- Nabi- „oraşul profetului”). Evenimentul numit „hegira” (exod, pribegie) din anul 622 marchează începutul erei musulmane.

Din predicatorul unei noi religii devine şef al unei comunităţi pe care o organizează cu multă abilitate. A încercat, fără succes, pe evreii din Medina să-i câştige de partea lui, însă şi-a dat seama că se înşelase şi n-a pierdut nici un prilej de a-i persecuta, de a-i trece prin tăişul sabiei, de a le vinde femeile şi copiii, chiar de a le lua averile pe care le-a împărţit partizanilor săi .

Muhammad s-a întors către „cei care se numesc creştini”; el îi laudă pentru că au „preoţi şi călugări şi nu sunt sumeţi (mândri)” (5,88) . Va întrerupe relaţiile şi cu aceştia pentru că i s-au părut la fel de inflexibili ca şi evreii, deşi mai puţin provocatori .

Anii care au urmat stabilirii lui la Medina au fost punctaţi de numeroase incursiuni spre Mecca, soldate cu mici victorii când de o parte când de alta. În 628 încheie un armistiţiu cu meccanii care stipulează şi posibilitatea îndeplinirii de către Muhammad a ritualului pelerinajului la Mecca. Între timp, puterea lui creşte şi în 630 încalcă armistiţiul şi intră triumfător în Mecca, în fruntea unei armate, fără nici o opoziţie din partea meccanilor.

Călăuzit de un admirabil instinct politic, Muhammad nu şi-a instalat capitala statului său teocratic la Mecca ; după pelerinaj, el s-a întors la Medina . Mânat parcă de o presimţire, merge în martie 632, în ultimul lui pelerinaj la Mecca; cu acest prilej prescrie în amănunt ritualurile pentru „hagg”, ritualuri respectate până azi . Reîntors la Medina, moare la 8 iunie 632, în braţele soţiei lui favorite, Aişa, una din cele nouă soţii pe care şi le-a luat după moartea primei soţii, fiica lui Abu- BaKr, care avea să devină succesor (Khalifa) al profetului.

Coranul este cartea sfântă a islamului, care adună la un loc „revelaţiile transmise lui Muhammad direct din cer” de către îngerul Gabriel. Henri Lammens, precum şi un număr mare de orientalişti occidentali moderni, în contradicţie cu atitudinea teologilor musulmani, pentru care Coranul e o carte revelată, consideră că aceastea „trebuie să fie considerată drept opera autentică şi personală a lui Muhammad” .

Învăţătura lui Muhammad a fost fixată în scris de secretarul său Zaid; după moartea profetului primii trei califi au strâns aceste însemnări sub titlul AlQuran („recitare”). Redactarea finală e atribuită califului Othman care a ars celelalte variante vechi pentru a exista o ediţie unitară a Coranului.

Această „vulgată”- „versiune general acceptată” este alcătuită din 114 capitole „sure” cu o lungime variabilă între 3 şi 268 de versete , scrise în cea mai mare parte sub forma prozei ritmate. Importanţa Coranului în islamism e foarte mare, servind ca bază doctrinei, vieţii religioase, culturii mohamedane în general şi chiar cu valoare liturgică .

„Hadith”- „sunnah” e al doilea izvor doctrinar al islamului şi reprezintă revelaţia orală transmisă pe calea tradiţiei. Încă din primul secol după hegira a circulat următoarea maximă „Sunna se poate lipsi de Coran, dar nu şi Coranul de Sunna”, afirmându-se chiar că „în chestiuni controversate, Sunna are valoare decisvă, chiar dacă e în conradicţie cu Coranul, dar nu şi invers”. Până la urmă s-a decis să se considere Coranul şi Sunna drept doi factori de importanţă aproape egală, meniţi să stabilească regulile vieţii religioase . Igna este consensul erudiţilor musulmani dintr-o anumită epocă pentru chestiuni mai noi, pentru care nu se găseau texte în Coran şi în Hadith .

CULTUL ISLAMIC

Vorbind despre „cult” în islam ne referim la ceea ce în arabă se denumeşte prin „ibada”- la plural „ibadat” (practică de cult), adică forme de manifestare a unei credinţe religioase, prin acte sau abţineri de la acte, altfel spus, ritual, practici rituale.
Ca şi la alte religii, ritualul musulman este strâns legat de credinţă; el apare dominat de ideea unui Dumnezeu atotputernic, fără intermediari. Printr-o anumită sacralizare a personalităţii lui Muhammad, prin cultul „sfinţilor”, credincioşii încearcă să micşoreze această distanţă enormă care îi separă de Creator.

LOCURILE DE CULT

Musulmanii îşi pot face rugăciunile rituale în orice loc socotit curat din punct de vedere religios. De la început însă au avut şi clădiri speciale „masdjid” (locul „unde se îngenunche”) de unde cuvântul „moschee”; cele principale au fost numite geamii (djami). Primul model de moschee a fost casa de rugăciune de la Medina din timpul lui Muhammad.

Sursa: Referat.ro
trimis la data: 2008-05-25
de catre: Dan Istrate
Download

Categorii:Referate Etichete:, ,

Islam – credinţă si ritual

Noiembrie 14, 2009 2 comentarii

Autor: Dan Istrate
Nivel: Facultate

Termenul „islam” desemnează religia monoteistă care-şi revendică paternitatea Avraamică prin Ismail, fiul sclavei izgonite Agar. Această religie are la bază Coranul, al cărei Profet este Muhammad. Prin extensiune, cuvântul islam se referă la întreaga civilizaţie, cu un cadru legislativ unic, cu structuri politice specifice, cu tradiţii sociale şi morale care se revendică de la această religie . Citește mai mult…

Categorii:Referate Etichete:, , ,

Islamismul

Noiembrie 14, 2009 Lasă un comentariu

Referat – Islamismul
Nivel: Liceu

Islamul este un cuvânt arab şi înseamnă a se supune, a asculta, a fi docil. Din cauză că se bazează pe o deplină supunere faţă de Allah i se spune islam. Oricine poate constata că universul în care vieţuim se întemeiază pe o rânduială, pe o ordine. Există nişte legi şi interacţiuni între toate unităţile care alcătuiesc acest univers. Citește mai mult…

Categorii:Referate Etichete:,

Mahomed si bazele teologice ale islamului

Noiembrie 14, 2009 Lasă un comentariu

Referat – Mahomed si bazele teologice ale islamului

Aderarea la islamism se reduce la mărturia de credinţă., în arabă denumită shahadah, care spune că: ”Nu există altă divinitate decât Dumnezeul nostru- Allah iar Mahomed este Trimisul lui”. Toţi adepţii islamului vor fi într-adevăr de acord cu faptul că nu mai trebuie îndeplinită nici o altă cerinţă, pentru ca aproapelui lor să-i fie recunoscută apartenenţa la comunitatea musulmană. Cuvântul „ musulman” vine de la „muslimun” care înseamnă” a deveni musulman”, „ a se converti la islam” . Citește mai mult…

Categorii:Mohamed, Referate Etichete:,

Expansiunea islamismului – referat

Noiembrie 13, 2009 Lasă un comentariu

Autor: Minea Alinu
Nivel: Gimnaziu

Arabia era in mare parte alcatuita din desert in secolul al VII-lea e.n. iar in pustiurile sale traiau triburi nomande. Pe tarmul Marii Rosii si al Oceanului Indian se gaseau zone fertile cu multe asezari infloritoare. Citește mai mult…

Categorii:Referate Etichete:, ,