Translatorul

Autor: Daoud Hari
Subtitlu: Amintirile mele despre Darfur
Editura: Allfa
Anul apariţiei: 2009
Traducători: Bogdan Marin
190 pagini
ISBN: 978-973-724-181-8

Despre conflictul din Darfur televiziunile occidentale sunt foarte zgârcite, împărţind în treacăt şi cât se poate de lapidar atrocităţile începute în 2003, în urma căruia sute de mii de civili au fost ucişi, iar alţi 2 milioane au fost forţaţi să se refugieze cât mai aproape de graniţa cu Ciad. Regimul de teroare impus de preşedintele sudanez, Omar al-Bashir, şi miliţia guvernamentală, a însemnat până acum distrugerea unor sate întregi, a rezervelor de hrană şi apă şi tortura, violarea şi uciderea sistematică a civililor. În afara conflictelor etnice, un alt motiv al destabilizării situaţiei din zonă este şi rezerva uriaşă de petrol pe care Sudanul o are în partea sa de sud, care a beneficiat de infrastructură, educaţie şi sistem de sănătate, dar de care Darfurul, situat în partea de nord-vest, nu s-a putut bucura de niciun fel.

Aceasta este situaţia, starea de fapt, pe care Daoud Hari o prezintă în cartea sa. Dacă aceasta ar fi însemnat doar o relatare simplă a faptelor, ar fi fost oricum meritoriu, dar calitatea lui de martor şi expunerea faptelor concis, uman, face din Translatorul o carte necesară, despre oameni şi lucruri pe care trebuie să le ştii. („Un băieţel de zece ani fusese bătut cu atâta sălbăticie, încât îmi murea în braţe în timp ce încercam să-i alin durerea”; „Trei fete tinere […] sunt nevoite la rândul lor să adune lemne de foc. Cea mai în vârstă are 14 ani. Cea mai tânără, cam 9 […]. Nu ridică niciodată privirea şi parcă încearcă să dispară în nisip. Au fost violate de mai multe ori, dar trebuie să revină mereu în acele locuri pentru a găsi lemne. Când vorbesc despre asta încep să plângă”)

Din mijlocul acestor violenţe, Daoud Hari nu avea cum să rămână impasibil. Martor la moartea fratelui său şi la fuga părinţilor, Daoud se foloseşte de cuvânt – ca vorbitor a trei limbi de maximă importanţă în zonă – pentru a face singurul lucru care i-ar permite să-şi menţină demnitatea de om: să ajute. „Înarmat” cu abilitatea de a vorbi arabă, engleză şi zaghawa, laolaltă cu experienţa colţului acela de lume, Hari traduce pentru organizaţii non-guvernamentale şi jurnalişti, care deşi conştienţi de riscurile la care se expun, rămân totuşi motivaţi să vorbească lumii despre ceea ce au văzut şi auzit.

Dacă prima intenţie a autorului a fost ca această carte să aducă în conştiinţa lumii suferinţa a milioane de oameni, memoriile sale sunt şi un îndemn de a face ceva. Hari expune linear faptele şi, deşi simple, cuvintele lui nu vor să uite nicio crimă, viol, copii asurziţi de grenade anti-tanc, femei cu nisip în păr în semn de doliu, fetiţa străpunsă de baionetă, cu lama trecându-i direct prin stomac. Translatorul este puternic tocmai datorită imaginilor şi culorilor. Trecând de la disperare la furie şi neputinţă, darfurianul găseşte totuşi clipe în care să zâmbească, să continue tradiţia băutului ceaiului sau să îmbrace o rochie colorată.

Pentru a înţelege mai bine situaţia actuală, citiţi mai întâi Anexa 1 unde Daoud Hari face o prezentare generală a istoriei Darfurului. Anexa 2 conţine Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. S-ar putea argumenta că, din cauza depărtării, evenimentele din Darfur nu au cum să ne afecteze personal. Dar „dacă lumea va lăsa ca cei din Darfur să fie alungaţi mereu de pe pământurile lor şi dezrădăcinaţi din felul lor de viaţă, atunci genocidul se va repeta peste tot, pentru că lumea va vedea că aşa ceva merge. Nu trebuie să lăsăm să meargă. Oamenii din Darfur au nevoie să se întoarcă acasă”.

Scris de Ioana Ristea
Sursa: www.bookblog.ro

„Ursuletul Mahomed” – Britanicii fac eforturi pentru eliberarea profesoarei

Ministerul de Externe britanic isi continua negocierile cu autoritatile sudaneze, pentru eliberarea profesoarei Gillian Gibbons, care a fost condamnata la 15 zile de inchisoare pentru ca a jignit religia islamica, informeaza metro.co.uk.

Secretarul britanic de Externe David Miliband si-a exprimat in termeni hotarati” ingrijorarea dupa condamnarea lui Gibbons de catre un tribunal din Sudan.

Miliband l-a convocat pe ambasadorul Sudanului la Londra, Omer Siddig, ca sa explice decizia justitiei sudaneze in acest caz, pe care Ministerul de Externe britanic o considera drept „extrem de dezamagitoare”.

„In timpul intalnirii, care a durat 45 de minute, secretarul de Externe si-a exprimat in termeni hotarati ingrijorarile noastre cu privire la tinerea in continuare in detentie a doamnei Gibbons”, a anuntat ministerul de Externe britanic.

Miliband a cerut ambasadorului sudanez eliberarea imediata a profesoarei din Liverpol.

Gillian Gibbons este inchisa pentru ca in luna septembrie le-a permis copiilor din clasa in care preda sa boteze un ursulet de plus cu numele profetului Mahomed. Ea le-a cerut copiilor de sase si sapte ani de la scoala Unity High School din Khartoum sa dea un nume noii mascote a clasei, in timpul unei ore despre animale si habitatul lor.

Copiii au respins propunerea profesoarei ca ursuletul sa fie numit Faris si au vrut ca jucaria de plus sa fie botezata cu numele de Mahomed, nume purtat de cel mai popular baiat din clasa.

Mai multi parinti au considerat ca acesta este un gest de blasfemie la adresa religiei mahomedane si au denuntat-o pe profesoara autoritatilor. Islamul interzice orice reprezentare a profetului. Cursurile la institutia de invatamant, frecventata de copii familiilor bogate din Khartoum, au fost suspendate.

Profesoara, in varsta de 54 de ani, a fost gasita vinovata ca a insultat Islamul, dar a scapat de acuzatiile mult mai grave de incitare la ura fata de aceasta religie. Astfel, doamna Gibbons a primit o pedeapsa de 15 zile de inchisoare si expulzarea ei in Marea Britanie dupa ispasirea pedepsei. Ea risca o pedeapsa mult mai grea pentru instigare la dispret fata de Islam, putand primi sase luni de inchisoare, 40 de lovituri de bici si o amenda.

Ea isi ispaseste condamnarea intr-o inchisoare de femei Omdurman de langa capitala Khartoum.

30 Noiembrie 2007
Sursa: Ziare.com
Autor: Ovidiu Draghia

Turistii rapiti in Egipt se afla in Sudan si sunt amenintati cu moartea

Ministrul egiptean de externe anunta, luni seara, la New York, eliberarea celor 11 turisti – romånca Irina Oana Kalis, cinci germani si cinci italieni – luati ostatici de catre un grup de banditi sudanezi in sudul Egiptului. La cåteva ore de la declaratia oficialului egiptean, Ministerul de Externe de la Cairo a spus ca ostaticii nu au fost eliberati.

Ministerul de Externe de la Bucuresti nu a mai dat nici un amanunt in privinta Irinei Oana Kalis, doar un comunicat sec, prin care suntem informati ca in noaptea de luni spre marti “nu au fost inregistrate evolutii care sa poata fi facute publice. Autoritatile romane, in stransa colaborare cu cele egiptene, germane si italiene, continua demersurile in vederea eliberarii ostatecilor”, se arata in comunicatul MAE. Cat despre “celula de criza” instaurata in MAE si condusa de secretarul de stat Victor Micula, aceasta nu a dat nici un semn. Ambasadorul Romaniei la Cairo, Gheorghe Dumitru, a declarat, pentru agentia France Presse, ca situatia celor 11 turisti este “neschimbata” si ca oficialii de la Bucuresti nu au inceput nici o negociere cu rapitorii. Ultimele informatii confirma faptul ca turistii si insotitorii lor au fost capturati vinerea trecuta, in sud-vestul Egiptului, la zece kilometri de granita cu Sudanul, la Karkh Talh. Exista speculatii potrivit carora grupul de turisti si insotitorii lor, aflati in patru jeepuri, ar fi trecut din greseala granita in Sudan si ar fi intrat pe teritoriul unui trib sudanez.

Locatia este cunoscuta, dar nu se poate interveni
Autoritatile din Sudan, tara pe teritoriul careia ar fi fost transportati ostaticii, au anuntat ca au identificat locul in care sunt retinuti cei 11 turisti europeni si cei opt egipteni care ii insoteau. Potrivit oficialilor sudanezi, ostaticii se afla intr-o zona izolata, un “teritoriu al nimanui” situata la intersectia granitelor Egiptului, Sudanului si Libiei, relateaza BBC. Oficialii sudanezi, dar si cei egipteni au precizat ca evita sa intervina pentru ca rapitorii au amenintat ca ii vor ucide pe ostatici daca observa tentative de cautare. Un secretar de stat sudanez a spus ca nu exista planuri pentru o operatiune de salvare care ar putea pune in pericol ostaticii. Potrivit unui oficial egiptean, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, directorul firmei de turism Aegyptus, rapit si el impreuna cu clientii sai, a reusit sa ia legatura cu sotia sa, Kirsten Butterweck-Abdel Rahim, germanca de origine, careia i-a spus de amenintarea cu moartea din partea banditilor. Sotia directorului firmei de turism Aegyptus a informat, ulterior, autoritatile de la Cairo. Surse din fortele de securitate de la Cairo au declarat pentru presa straina ca au interceptat convorbirea dintre directorul firmei de turism si sotia sa, sursa apelului fiind localizata in Sudan. Guvernul de la Cairo se afla in fata unui caz nou, fiind pentru prima data cand turisti straini sunt rapiti in Egipt. Incidentul este o lovitura si pentru industria turistica, aceasta asigurand 6% din veniturile economiei nationale. Extremistii musulmani au atacat industria turistica a Egiptului prin comiterea de atentate si atacuri armate impotriva grupurilor de turisti straini, dar nu s-a inregistrat nici o rapire pana acum. Cotidianul egiptean Al-Ahram l-a citat pe ministrul turismului, Zoheir Garrana, care a spus ca ostaticii sunt in stare buna si ca autoritatile germane negociaza cu rapitorii – care nu ar fi militanti islamisti si nu au avut revendicari politice – suma pentru care vor fi eliberati turstii. Unele surse sustin ca banditii au cerut 6 milioane de euro, altele afirma ca suma a fost de 15 milioane de euro.

Irina este casatorita cu grecul Costas Kalis, fost coleg de facultate
Irina Oana Kalis, in vârsta de 34 de ani, fosta Constantiniu, a terminat in urma cu 10 ani Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie (UMF) din Iasi. La scurt timp dupa finalizarea studiilor, ea a plecat din România si s-a stabilit in Germania. Si-a luat specializarea in Biologie Celulara si s-a casatorit cu Costas Kalis, grec de origine, fost coleg de facultate. Recent, ei au plecat intr-un mic concediu in Egipt si la un moment dat au fost rapiti de un grup de sudanezi. Parintii Oanei, Liviu si Elena Constantiniu, locuiesc in Iasi, pe strada Stejar, in cartierul Tatarasi. Dupa ce au aflat de rapirea fetei lor, ei au refuzat categoric sa dea orice declaratie si luni noaptea, când au primit zvonul ca fata lor ar fi fost eliberata, nu au inchis un ochi pâna marti dimineata. In zadar au asteptat o confirmare oficiala din partea autoritatilor. Unul dintre vecinii familiei Constantiniu, Ioan Lascu, a spus ieri ca a vorbit cu tatal Oanei, care este inginer-sef la Radio Iasi. El spune ca eliberarea fetei sale a fost doar un zvon si ca nu se cunoaste nimic clar de soarta rapitilor. “Stam de ani buni lânga familia Constantiniu. Este o familie linistita, o stim si pe fiica lor, care era destul de retrasa. Invata mult, pentru ca stim cu totii cât e de grea Medicina. Fata avea un apartament in care statea singura in ultime vreme, inainte de a pleca. Toti vecinii stiau insa chiar de dinainte de a termina facultatea ca vrea sa plece in strainatate.

Are dubla cetatenie, romana si germana
Din câte stim noi, acum are dubla cetatenie, germana si româna”, a spus Lascu. Si fostii profesori care isi amintesc de ea ca de un student silitor sunt si ei ingrijorati. “Era, intr-un fel, o studenta de moda veche. Asta pentru ca invata pentru note mari la examene si nu «mergea» la note mai mici de 9. Venea la mariri daca avea mai putin de 9 si intotdeauna mi-a amintit de studentii de dinainte de 1989, când sa invata pe rupte la Medicina, nu ca acum. Sunt si eu ingrijorat, nu ma asteptam ca Egipt sa fie o tara de risc in privinta asta”, isi aminteste prof. dr. Constantin Fatu. Dintre fostii colegi ai Oanei, putini au ramas in Iasi dupa ce au terminat facultatea. Dr. Georgiana Botez este orelist si regreta ca fosta ei colega a lipsit de la intâlnirea de 10 ani care a fost chiar cu câteva saptamâni in urma. “Dupa facultate, am plecat care incotro. Multi nu eram din Iasi, am plecat prin orasele de unde eram, nu mai era repartitie, ca pe vremea comunismului. Multi au plecat in strainatate, iar anul acesta am facut intâlnirea de 10 ani. Ne-am revazut doar vreo 20 din tot anul, Oana nu a venit. O stiu insa deoarece sunt ieseanca si eu, nu le-a avut cu distractiile. Bine, mai ieseam noi la o terasa, la un chef, dar foarte rar pierdeam noptile. Sper sa se termine cu bine necazul din Egipt, am inteles ca rapitorii vor bani sau cam asa ceva. Sper ca nu e ceva de terorism politic, nu?”, a spus dr. Georgiana Botez, o fosta colega a Oanei. Si politia ieseana a demarat o serie de cercetari pe acest subiect, desi la prima vedere nu pare ceva de competenta sa.

Catalin Coca

Sursa: Gardianul
24-09-2008

Sudan: Biciuite pentru ca purtau pantaloni

Mai multe femei din Sudan au fost biciuite in piata publica din Khartoum drept pedeapsa pentru ca „s-au imbracat indecent”, adica au purtat pantaloni, potrivit marturiilor unei jurnaliste arestate impreuna cu ele.

Lubna Ahmed al-Hussein, care a primit 40 de lovituri de bici, a povestit cum ea si alte 12 femei imbracate in pantalonii au fost arestate in timp ce se aflau intr-un restaurant din capitala sudaneza Khartoum, informeaza BBC.

Ziarista a mai declarat pentru postul britanic de televiziune ca celelalte femei au scapat cu doar zece lovituri de bici dupa ce s-au declarat vinovate de acuzatiile ce li se aduceau.

Se pare, insa, ca ofiterii de politie care le-au ridicat stiau si ca tinerele erau din regiunile crestine ale tarii. In Khartoum, spre deosebire de Sudanul de Sud, se conduce pe baza legii islamice – sharia.

„Eram imbracata cu o pereche de pantaloni si cu o bluza, iar cele zece fete care au fost biciuite erau imbracate asemanator ca mine”, a adaugat al-Hussein. Imbracamintea indecenta se pedepseste, in conformitate cu legea islamica, cu 40 de lovituri de bici.

Luni, 13 Iulie 2009
Sursa: Ziare.com
Autor: Adriana Toma

De ce sunt femeile pacatoase in ochii extremiştilor?

Sursa: http://www.ziare.com

Somalia, afectata de o foamete cumplita, se preocupa cu biciuirea in public a femeilor care poarta sutien. In Sudan, unde se desfasoara fara impedimente un genocid de proportii, in Darfur, politia examineaza hainele femeilor si le aresteaza pe loc pe cele care poarta pantaloni. In Egipt, extremistii vor ca femeile sa poarte manusi tot timpul, nu cumva o fasiuta de piele sa tenteze barbatii.