Arhiva

Posts Tagged ‘Mohamed’

Esenţa Textului

Decembrie 24, 2009 Lasă un comentariu

Într-un hadith atribuit lui ‘Ali, ginerele Profetului Muhammad şi concomitent al patrulea calif al epocii de aur islamice, se spune: “Coranul este conţinut în prima sură, Al-Fatihah. Prima sură este conţinută în primul verset, basmallah. Primul verset este conţinut în prima sa literă, ba. Iar ba stă toată în punctul său diacritic.” E un hadith frumos ca o mlădioasă explozie a caligrafiei arabe, e transcrierea în cuvinte a cochiliei unui melc care pulsează elicoidal în jurul Centrului. Sensul şi treptele acestei spirale le vom împrumuta în comentariul care urmează…

Toate cele o sută paisprezece surate coranice, cu ale lor peste şase mii de versete, sunt conţinute aşadar în surata pe care trebuie s-o recite dreptcredinciosul de douăzeci şi două de ori pe zi: “1. În numele lui Dumnezeu, cel Milostiv, cel Maestuos, 2. Slavă lui Dumnezeu, Domnul lumilor, 3. Cel Milostiv, cel Maestuos, 4. Stăpânul Zilei Judecăţii, 5. Ţie ne închinăm, Ţie îţi cerem ajutorul, 6. Călăuzeşte-ne pe Calea cea Dreaptă, 7. Calea celor binecuvântaţi de Tine, şi nu a celor peste care este Mânia ta, şi nici a celor ce rătăcesc. Amin.” Rugăciunea se împlineşte în numele lui Dumnezeu, Cel care întruneşte toate strălucirile milei şi ale maiestăţii divine. Dumnezeu este Domnul lumilor, nimic din cele ce sunt, ca şi din cele ce nu sunt, neputând să i se sustragă. El este stăpânul începutului, dar şi al sfârşitului, şi Lui i se cere îndrumare. Poate părea puţin derutantă ruga să nu fim conduşi pe calea “celor care Te-au supărat, şi nici a celor rătăciţi.” Cum ar putea Dumnezeu să-i conducă pe oameni pe alte căi decât cea a “celor binecuvântaţi de El”? La fel cum, în rugăciunea celui cunoscut în islam sub numele de Seyddina Issa, Dumnezeu ne-ar putea “duce în ispită”… Aceasta este sura Al-Fatiha, deschizătoarea Coranului şi începutul tuturor ritualurilor islamice.

Toată al-Fatiha e condensată în primul verset: bismillah ar-rahman ir-rahim. În numele lui Dumnezeu, cel Milostiv, cel Maestuos. Este formula sacră de consacrare a tuturor acţiunilor musulmanului, este mantra sfinţirii fiecărui gest legitim, oricât de anodin ar fi el. În tradiţia vie, totul este consacrat lui Dumnezeu, cel Cald, cel Glacial. Cel Pe-măsura-noastră, cel Nemăsurat. Cel Apropiat-nouă, cel Superb. Suma contrariilor şi topirea tuturor asperităţilor. Cel care Există şi în afara Căruia nimic nu se află. Cel despre care un verset coranic spune că “e mai aproape de om decât vâna lui jugulară”, şi care concomitent e de nepătruns.

Întreaga formulă de binecuvântare, basmallah, este cuprinsă în litera ba, spune califul ‘Ali. A doua literă a alfabetului, imediat după ‘alif, litera ba are aspectul unei cupe cu deschiderea în sus, sub care se află un punct. Cu ea începe Coranul. Cu această a treia esenţializare, spirala părăseşte sfera kalamului (teologia islamică) pentru a intra direct în cea a simbolismului sacru. Ba este o literă-cupă, este vasul sacrificial care colectează Soma vedică, Amrita hindusă, Haoma mazdeeană, Ambrozia grecilor şi Sângele christic. Este figuraţia geometrică a unui triunghi cu vârful îndreptat în jos, adică exact aceeaşi prin care este desemnată inima. Există o indubitabilă legătură, în toate tradiţiile, între simbolul cupei şi al inimii, într-atâta încât se poate vorbi de o echivalenţă. Despre sensul adânc al inimii în esoterismul islamic, un hadith qudsi ne spune: “Cerul şi Pământul nu Mă pot încape, dar inima dreptcredinciosului Mă cuprinde.” Inima unui walî (om sfânt), mai “mare” decât tot universul, este transliteraţia la scara văzutelor a literei ba, cupa în stă să izvorască tot Coranul…

Există în islam o ştiinţă, expusă de Seyidi Mohyiddin, în Revelaţiile mekkane, şi care se numeşte ilmul-huruf (ştiinţa literelor). Postulatul ei de bază este acela că universul este simbolizat de o carte, ale cărei versete sunt toate scrise de Pana Divină (al-Qalamul-ilahi). Literele acestei cărţi sunt esenţe eterne. Punctul de cerneală de sub litera ba, din basmallah, este concomitent prima picătură căzută din Qalam, este spiritul divin, ar-ruh. Este punctul principial, fără formă şi fără dimensiune, indivizibil, singura imagine a Unităţii divine. Spre deosebire de Coran, de al-Fatiha, de basmallah, acesta este nepronunţabil, deci superior tuturor cuvintelor. Ajunşi la el, suntem nu doar mai aproape de Centru decât am fost în fiecare segment al spiralei hermeneutice de până acum, suntem în chiar Centrul însuşi, locul în care se absorb toate contrariile, în care îşi pierd sensul toate opoziţiile, în care se şlefuiesc şi se îmbină toate antinomiile. Suntem înaintea şi după sfârşitul Timpului, suspendaţi în starea de graţia a unei lumi ce stă să înceapă, odihnim în pacea celei ce-a intrat în amintire…

Scris de Radu Iliescu
Sursa Bookblog.ro

Iisus si Mohamed, doi profeti total diferiti?

Decembrie 21, 2009 Lasă un comentariu

La inceputul lunii noiembrie a avut loc la Vatican prima reuniune a Forumului Catolico-Musulman, eveniment desfasurat sub inaltul patronaj al Papei Benedict al XVI-lea care a durat trei zile.

La manifestare au fost invitati prelati si profesori romano-catolici, dar si musulmani. Tema primei zile a fost „Dragostea de Dumnezeu, dragostea de aproape”.

Reuniunea este rezultatul unui apel la dialog lansat pe 13 octombrie 2006 reprezentantilor crestinismului de catre 138 de intelectuali si lideri religiosi musulmani, la o luna dupa un discurs considerat ofensator tinut de Papa Benedict al XVI-lea la Ratisbonne.

Care sunt principalele lucruri care separa aceste doua religii monoteiste? Ce viziuni au asupra lumii si cine sunt fondatorii lor? Publicatia franceza L’Express trece in revista cateva asemanari si deosebiri majore.

Cartile de capatai

Biblia
Nu este o carte, ci o biblioteca ea insasi datorita scrierilor multiple din care se constituie. Elaborarea ei a durat aproape un mileniu. Cele patru Evanghelii care povestesc viata lui Isus si profetiile sale au fost scrise de diverse comunitati religioase, prima dintre ele, cea dupa apostolul Marc, a fost comusa la 40 de ani dupa moartea lui Isus. Abia in secolul al patrulea dupa Hristos forma canonica a Noului Testament a fost recunoscuta de Biserica.

Coranul
Este cartea dictata de Allah, nealterata, „Cartea de care nu trebuie sa te indoiesti” (surata 2,2). Scrierea i-a fost dictata lui Mahomed de divinitate. Coranul nu este o creatie. Profetul a recitat ceea ce i se revelase, iar adeptii lui, care stiau carte, au scris. Potrivit traditiei, in anul 652, la cinci ani dupa moartea Profetului, califul Othman a ordonat asamblarea textelor disparate sub un singur titlul: Coranul.

Mesia si Profetul

Iisus
Prin el, cuvantul s-a facut trup si a locuit intre noi. Pentru crestini, Isus din Nazaret este fiul lui Dumnezeu, el insusi om si Dumnezeu. „Fiul preaiubit” (Matei, XVII, 5), are o relatie stransa, filiala, cu Dumnezeu Tatal din care se trage. Potrivit dogmei crestine, el a murit pe cruce si a treia zi a inviat.

Mohamed
Om si doar om, el este ultimul dintre profeti, „sigiliul profetilor”, potrivit Coranului. El, potrivit aceleiasi carti, este singurul care a profetit veritabilul cuvant al lui Dumnezeu, iudaismul si crestinismul, alterand cuvantul divin.

Profetul isalmismului considera ca el si Iisus sunt „frati in credinta”, din moment ce religia lui Allah le-a precedat pe toate celelalte. Abraham a practicat-o si toti cei care au venit dupa el, spune Coranul.

Mahomed accepta ca Isus s-a nascut din Maria a carei feciorie nu o contesta. Respinge insa ideea ca profetul galilean a fost crucificat si apoi a inviat. Dupa Coran, Allah insusi l-a inaltat.

Dumnezeu

Dumnezeul lui Iisus
Dumnezeul lui Iisus este unul singur care se manifesta prin intermediul oamenilor. El a incheiat o alianta cu poporul evreu, si prin el cu lumea intreaga, dandu-l lor pe fiul lui, Isus.El l-a creat de asemenea pe om dupa chipul si asemanarea lui. Astfel, intre el si oameni s-a stabilit o legatura vie.

Dumnezeul lui Iisus este prezent in viata credinciosilor prin persoana Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, ceea ce formeaza una dintre tainele crestinatatii, Sfanta Treime. Prin rugacine, pentru care nu exista momente prestabilite, credinciosii stabilesc un dialog intim cu Dumnezeu.

Dumnezeul lui Mohamed
Dumnezeul lui Mohamed este de asemenea unic, insa si indivizibil.”Nu a procreat niciodata si nici nu a fost procreat. Nimeni nu este egal cu el,” potrivit Coranului (surata 112, 1-4). Dumnezeul musulman locuieste in inaltul cerului, deasupra oamenilor.

Nu are fiu si nu recunoaste Sfanta Treime -pe care musulmanii o percep ca pe o uniune intre Dumnezeu, Iisus si Maria- considerata un pacat mortal. Pentru a fi pe placul lui Allah, musulmanii trebuie sa indeplineasca cinci lucruri de capatai ale islamismului: profesiunea de credinta, cinci rugaciuni cotidiene, pomana, postul de o luna-Ramadanul, si pelerinajul la Mecca, centrul islamismului.

Politica

Iisus
Potrivit unor specialisti, Nazarineanul a pus bazele principiului modern al democratiei, si anume, separarea puterilor in stat, prin fraza: „Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu. (Luca, XX, 20-26). In acelasi timp, altii cred ca Isus nu este apolitic, el critica si loveste in autoritatile evreiesti din timpul sau.

Mahomed
Reflectia atotputerniciei lui Dumnezeu, religia Profetului include toate aspectele societatii umane: politic, economic, cultural, etc. Mantuirea este indviduala, insa fiecare individ este legat de ceilalti in sanul oumma, comunitatea credinciosilor. In Medina, loc identificat in actuala Arabie Saudita, Mahomed este seful unui mini-stat.

Femeile

Iisus
Mama sa, Maria, poarta mesajul sau in cantarea Magnificat. Mai multe femei il insotesc pe Isus in drumul sau prin Galileea, printre care si Maria Magdalena, prima care l-a vazut pe Isus inviat si care a primit de la Salvator sarcina de a anunta vestea cea buna si celorlalti. Mesia a vindecat trei femei, a condamnat exilul si delapidarea si a iertat femeia adultera.

Mohamed
„Profet iubitor”, potrivit traditiei, Allah respecta femeile care in societate sunt insa tratate ca niste sclave. In Coran, cele doua sexe sunt plasate pe pozitii de egalitate, insa in realitate femeilor le sunt impuse multe restrictii si norme speciale.

Ghidat de revelatia divina, Profetul a interzis asasinarea fetelor la nastere, a limitat poligamia si le-a acordat femeilor dreptul la mostenire. Dupa moartea lui Khadija, prima sotie foarte iubita a lui Mohamed, Profetul a mai fost casatorit de zece ori, inclusiv cu o fata de noua ani, Aicha.

Sotiile lui trebuiau sa poarte voal pentru a nu strani cupiditatea celorlalti barbati si le era interzis sa se recasatoreasca dupa moartea lui.

Violenta

Iisus
Iisus respinge violenta. „Pune sabia ta la locul ei, caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei, XXVI, 51-53), i-a spus Isus unuia dintre ucenicii lui care i-a taiat urechea cu sabia unui servitor al unui preot pe muntele Maslinilor.

Un alt verset insa afirma contradictoriul: „Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamant; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, si pe nora de soacra sa. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui” (Matei, X, 34-36).

Exegetii spun ca Iisus a vrut sa sugereze prin mesajul revolutionar in contextul epocii respective ca el va suscita tot felul de atacuri contra celor care se vor declara adeptii lui.

Mahomed
Coranul, locul unde Profetul traseaza regulile proprii de conduita, justifica violenta fata de cei care nu vor sa se supuna legii musulmane. :”Luptati pe calea lui Allah impotriva acelora care lupta impotriva voastra (…) Omorati-i peste tot pe unde ii veti intalni, vanati-i in locurile in care v-au vanat”, (Surata 2, 190-193).

Sunt doi Muhamed reuniti intr-unul singur: Muhamed cel pacifist de la Medina si Muhamed cel razboinic de la Mecca. Cartea indeamna la efectuarea raziilor, Profetul conduce luptele contra triburilor arabe politeiste si contra evreilor si se lanseaza intr-un program ambitios de cuceriri ca sa le asigure mijloacele de subzistenta membrilor comunitatii lui.

16 Noiembrie 2008
Sursa: Ziare.com

Salman Khan, sanctionat pentru o statuie de ceara

Decembrie 3, 2009 Lasă un comentariu

Clericii musulmani l-au sanctionat pe starul de la Bollywood, Salman Khan, pentru ca a permis muzeului Madame Tussaud, din Londra, sa ii reproduca figura in ceara, anunta Antena3. El a dezvaluit statueta din ceara saptamana trecuta si a declarat ca se simte foarte onorat de a fi in centrul unui astfel de eveniment.

Cu toate ca majoritatea indienilor au aprobat decizia lui Khan de a lasa muzeul sa il imortalizeze in ceara, au existat si pareri contra. Una dintre acestea a fost exprimata de un cleric musulman din India, pe nume Mufti Salim Ahmad Qasmi, care sustine ca reproducerea corpului omenesc in ceara incalca Sharia, legea islamica.

Sharia interzice zugravirea in diferite moduri a fiintelor, in special a lui Mohamed. Mufti a emis un decret religios prin care il sanctioneaza pe Khan pentru fapta sa.

25 Ianuarie 2008
Sursa: Ziare.com

„Ursuletul Mahomed” – Britanicii fac eforturi pentru eliberarea profesoarei

Decembrie 3, 2009 Lasă un comentariu

Ministerul de Externe britanic isi continua negocierile cu autoritatile sudaneze, pentru eliberarea profesoarei Gillian Gibbons, care a fost condamnata la 15 zile de inchisoare pentru ca a jignit religia islamica, informeaza metro.co.uk.

Secretarul britanic de Externe David Miliband si-a exprimat in termeni hotarati” ingrijorarea dupa condamnarea lui Gibbons de catre un tribunal din Sudan.

Miliband l-a convocat pe ambasadorul Sudanului la Londra, Omer Siddig, ca sa explice decizia justitiei sudaneze in acest caz, pe care Ministerul de Externe britanic o considera drept „extrem de dezamagitoare”.

„In timpul intalnirii, care a durat 45 de minute, secretarul de Externe si-a exprimat in termeni hotarati ingrijorarile noastre cu privire la tinerea in continuare in detentie a doamnei Gibbons”, a anuntat ministerul de Externe britanic.

Miliband a cerut ambasadorului sudanez eliberarea imediata a profesoarei din Liverpol.

Gillian Gibbons este inchisa pentru ca in luna septembrie le-a permis copiilor din clasa in care preda sa boteze un ursulet de plus cu numele profetului Mahomed. Ea le-a cerut copiilor de sase si sapte ani de la scoala Unity High School din Khartoum sa dea un nume noii mascote a clasei, in timpul unei ore despre animale si habitatul lor.

Copiii au respins propunerea profesoarei ca ursuletul sa fie numit Faris si au vrut ca jucaria de plus sa fie botezata cu numele de Mahomed, nume purtat de cel mai popular baiat din clasa.

Mai multi parinti au considerat ca acesta este un gest de blasfemie la adresa religiei mahomedane si au denuntat-o pe profesoara autoritatilor. Islamul interzice orice reprezentare a profetului. Cursurile la institutia de invatamant, frecventata de copii familiilor bogate din Khartoum, au fost suspendate.

Profesoara, in varsta de 54 de ani, a fost gasita vinovata ca a insultat Islamul, dar a scapat de acuzatiile mult mai grave de incitare la ura fata de aceasta religie. Astfel, doamna Gibbons a primit o pedeapsa de 15 zile de inchisoare si expulzarea ei in Marea Britanie dupa ispasirea pedepsei. Ea risca o pedeapsa mult mai grea pentru instigare la dispret fata de Islam, putand primi sase luni de inchisoare, 40 de lovituri de bici si o amenda.

Ea isi ispaseste condamnarea intr-o inchisoare de femei Omdurman de langa capitala Khartoum.

30 Noiembrie 2007
Sursa: Ziare.com
Autor: Ovidiu Draghia

MAHOMED AL II-LEA (1432-1481)

Noiembrie 30, 2009 Lasă un comentariu

S-a nascut la Adrianopol. La varsta de numai 12 ani a urcat pe tron, devenind sultan, dar prima lui domnie a fost una scurta, de numai 2 ani (1444-1446). La 19 ani a revenit la putere, fiind sultan pana in anul mortii sale, 1481. Pe plan intern s-a dovedit a fi priceput, administrand foarte bine intinsul stat otoman. S-a remarcat prin actiunile sale militare. Inca din primii ani de domnie, sultanul s-a aratat a fi un bun comandant de osti. La doi ani de la preluarea tronului, la data de 29 mai 1453, a cucerit Constantinopolul, punand capat existentei Imperiului Bizantin. In acest oras si-a instalat capitala, dar trebuie mentionat ca a garantat libertatea de cult crestinilor, iar genovezii si venetienii au beneficiat in continuare de privilegii comerciale acolo. Dupa cucerirea Constantinopolului, M. a actionat pentru ocuparea intregii Peninsule Balcanice. Astfel, din anul 1458 a inceput luptele pentru cucerirea intregului teritoriu grecesc, ocupand Atena. In anul 1470, toata Grecia se afla sub stapanire otomana. Serbia a fost cucerita de M. in anul 1459, Bosnia in anul 1463, iar Albania in 1479. Sultanul a distrus si Imperiul Grec de la Trapezunt, in anul 1461, iar Hanatul Crimeei i-a devenit vasal in 1475. M. a condus armate si pe teritoriul romanesc (in tara Romaneasca, in anul 1462, cand nu a putut sa-l infranga pe Vlad tepes, si in Moldova, in anul 1476, cand a fost fortat sa paraseasca tara fara sa-l poata inlatura pe Stefan cel Mare de pe tron). Datorita cuceririlor pe care le-a facut, a fost numit si Fatih – Cuceritorul. El este considerat, ca urmare a victoriilor sale si a modului in care a administrat intinsul stat, intemeietorul Imperiului Otoman.

Sursa: Studentie.ro

Categorii:istorie, Mohamed Etichete:, ,

Congres pentru Mahomed, Iisus si Moise

Noiembrie 26, 2009 Lasă un comentariu

Din initiativa „Consiliului Mondial Islamic pentru dialogul interconfesional”, 500 de mari personalitati ale lumii islamice s-au intrunit la Mecca (Arabia Saudita), pentru a dezbate tema spinoasa a convietuirii celor trei mari religii monoteiste ale lumii: islamismul, crestinismul si mozaismul.

Regele saudit Abdallah a anuntat organizarea unui congres mondial al celor trei religii, care va marca o premiera istorica. „Un asemenea congres va fi benefic pentru credinciosii celor trei religii si va influenta dinamica vietii politice din Orientul Mijlociu”, a declarat rabinul David Rosen, director al Congresului Evreiesc din Statele Unite, iar Marele Muftiu al Arabiei Saudite Abd El-Azizi al-Shayyah si-a manifestat dorinta de a contribui la dezvoltarea dialogului interconfesional. La Conferinta Islamica Internationala de la Mecca au fost formulate si opinii asupra imposibilului dialog islamico-israelian, in situatia nesolutionarii conflictului israeliano-palestinian. Au fost receptate si controverse vizibile din interiorul lumii islamice, intre reprezentantii religiosi suniti si siiti.

Sursa: Ziua
Autor: Tesu SOLOMOVICI

Falsa simetrie dintre Biblie si Coran

Noiembrie 23, 2009 Lasă un comentariu

Textele care stau la baza crestinismului si islamismului nu pot fi comparate. Exista o falsa simetrie intre Biblie si Coran, cartile sfinte ale celor doua ideologii religioase.

Acestea sunt afirmate si argumentate intr-un dosar publicat in revista franceza L’Express, dedicat celor doua religii, islamismul si crestinismul.

Paternitatea lui Abraham

Coranul vorbeste despre istoria poporului lui Israel, nu din momentul nasterii lui Mahomed, ci incepand cu multe secole inainte. Din aceasta cauza, natura legaturii identificata de profetul Mahomed cu crestinismul este conflictuala.

Profetul islamismului a facut din Abraham primul supus (in araba, muslim) al Dumnezeului unic, adica primul musulman din istoria omenirii.

Asupra acestui aspect, crestinismul se afla in contradictie cu islamismul ca urmare a ceea ce Iisus afirma la un moment dat: „Faceti drept rod de pocainta. Sa nu credeti ca puteti spune: Il avem de tata pe Abraham; pentru ca va spun ca Dumnezeu poate sa ii ridice fii lui Abraham din pietrele acestea”. (Matei, 3, 8-9)

Iisus declara aici contrariul celor spuse de Mahomed, iar aceasta ruptura este iremediabila. Altfel spus, paternitatea abrahamica nu este o garantie a alegerii, a selectarii, nici nu constituie un avantaj in Ceruri si nu este o favoare divina acordata anumitor alesi in detrimentul altora.

Religiile Cartii (Iudaism si Crestinism)

Expresia „Poporul Cartii” (ahl al-kitab, in araba) ii desemneaza pe evrei si pe crestini, iar aceasta expresie apare in Coran de peste 30 de ori: daca islamismul nu ignora existenta lor, accepta in mare parte istoria si mostenirea lor, daca ii mentioneaza in randul credintelor lor, ce le reproseaza de fapt?

Coranul ii acuza pe acestia ca au falsificat Scrierile lor si au pervertit adevarul continut de acestea. „O, oameni ai Scripturii, de ce imbracati voi adevarul cu neadevar si ascundeti adevarul cu buna stiinta? (3, 71)”.

Dovada minciunii lor, pe care o invoca isamistii, este tocmai faptul ca iudeii si crestinii sunt divizati, in loc sa ii ofere lui Dumnezeu unitatea si pacea.

Coranul este foarte clar in ceea ce priveste acest aspect: „Pintre cei care au imbratisat iudaismul sunt unii care schimonosesc sensurile cuvintelor revelate (…), stalcindu-si limbile si vatamand religia.” (4, 46).

Surata 5, care vorbeste atat despre crestini, cat si despre evrei intr-o maniera amestecata in mod curios clarifica lucrurile: „Apoi, din cauza incalcarii legamantului lor, i-am blestemat Noi si le-am impietrit inimile, caci ei (n.r. evreii) au rastalmacit cuvintele si au uitat o parte din ceea ce li s-a amintit. Tu nu vei inceta sa le descoperi insselatoria lor.”(v.13).

Mai departe se afirma: „Si am incheiat Noi legamant cu aceia care au zis: Noi suntem crestini, dar au uitat ei o parte din ceea ce li s-a reamintit. Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii. Atunci le va vesti Allah ce au facut ei.” (v.14).

Fraza: „Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii”, denota inclinarea spre o perceptie ofensiva a bunatatii si milostivirii divine.

Louis Massignon afirma ca „tendinta generala a islamismului este sa il recunoasca pe Dumnezeu mai degraba in nimicirea celorlalti decat in nasterea, crearea lor”. Rezultatul acestei conceptii se regaseste intr-o serie de surate „incomode” care instaureaza un raport tensionat cu evreii si crestinii.

Trei diferente majore

Biblia se diferentiaza de Coran prin trei aspecte esentiale. Nu a fost direct dictata de Dumnezeu, deci a fost „necreata”, ci scrisa de oameni inspirati de Dumnezeu, ceea ce face de inteles faptul ca aceasta contine erori, facand in consecinta apel la spiritul critic al credinciosilor.

Exista de exemplu multe incoerente, asumate insa, la nivel cronologic in Noul Testament. Tot aici se gasesc multe aproximari care denota ca scopul textului nu este datarea exacta, ci invatatura, morala care trebuie extrasa.

Contrar Coranului, Biblia nu se recita, ci se lectureaza, adica un efort de interpretare, de descifrare a textului. Biblia relateaza istoria poporului evreu sub forma unei naratiuni adesea fastidioasa care descrie multele pelerinaje efectuate sub paza lui Dumnezeu.

Textul cuprinde descrieri ale unor masacre colective morti, violuri, bai de sange, insa nicaieri nu este scris: „Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii”, ca in Coran.

Biblia contine in ea insasi notiunea de evolutie, precum si pe cea de interpretare. Mai mult decat o simpla carte, este de fapt un ansamblu de carti. De-a lungul a celor a o mie de ani, cat a durat redactarea sa, acest document central al lui Dumnezeu nu a incetat sa se imbogateasca cu alte texte ce cuprind reflectii si comentarii asupra a ceea ce s-a intamplat.

Biblia lasa loc speculatiei intelectuale, spiritul omului este incitat la investigatie. Chiar si Dumnezeu are stiinta lui: teologia, inventie crestina care nu are echivalent exact in islamism.

Biserica Apuseana din Evul mediu a dat „Sfintelor Scripturi”, adica intregii colectii de scrieri religioase ale Vechiului si Noului Testament pe care Biserica le-a adunat si selectionat ca fiind produse sub inspiratia Duhului Sfant, titlul de Biblie.

Cartile Vechiului Testament, dupa textul ebraic sunt in numar de 39 carti „canonice”, iar dupa Septuaginta, pe langa cele 39 de carti, mai cuprind inca 14 carti „necanonice”. Noul Testament contine 27 de scrieri canonice.

Coranul reprezinta pentru musulmani Cuvantul lui Allah (kalam Allah), intrucat Allah a fost cel care a dat-o. Coranul este necreat, iar autoritatea lui este absoluta nu numai in probleme religioase, ci si politice, etice si chiar stiintifice.

Cuvantul lui Dumnezeu, asa cum il avem consemnat in Coran, a fost pur si simplu dictat. Acest lucru este revelat chiar in textul Coranului unde ni se spune ca a fost revelat verbal si nu numai in semnificatia lui generala sau in idei, ci in amanunt.

Potrivit traditiei islamice, Coranul a fost revelat lui Mohamed intr-un rastimp care a inceput aproximativ la anul 609 si a durat pana la moartea profetului (632).

23 Noiembrie 2008
Sursa: Ziare.com