Prima pagină > Articole media, Diplomaţie, istorie, Politică > Cine au fost primii locuitori din Kosovo?

Cine au fost primii locuitori din Kosovo?

In cazul conflictelor iscate de aparitia ultimului stat pe harta Europei, totul se reduce de fapt la o intrebare simpla: „Cine au fost primii locuitori pe teritoriul Kosovo?”, se intreaba Antena3, intr-un reportaj publicat pe site-ul televiziunii. Cam aceeasi intrebare de care se agata nationalistii maghiari din Transilvania, cu diferenta ca aici descendenta locuitorilor este evident cunoscuta.

Astfel ca, vorba oficialilor romani, „o similitudine politica nu se poate aplica in Harghita si Covasna sau cu atat mai putin pentru intreg Ardealul”. Conditiile istorice, politice, economice, sociale sunt total diferite in cele doua regiuni si e foarte greu pentru maghiari sa forteze o solutie Kosovo.

Pana in secolul XIX, se stiu putine despre provincia Kosovo. Cei mai vechi locuitori cunoscuti erau ilirii; astazi, albanezii spun ca sunt descendentii lor directi. Sarbii spun insa ca albanezii au aparut de fapt in zona la inceputul Evului Mediu, ca rezultat al aliantelor intre pastorii nomazi si urmasii neromanizati ai ilirilor si dardanienilor din Tracia. Trasarea descendentei este insa oricum dificila: este foarte posibil ca locuitorii regiunii, dinainte de sarbii veniti din nord, sa fie inruditi genetic, insa sunt necesare probe de ADN care sa stabileasca clar acest lucru. In conditiile conflictului care a durat atatia ani, aceste probe sunt foarte greu de obtinut.

Regiunea a fost cucerita de Alexandru cel Mare in anul 300 i.Ch. apoi, din secolul IV d.Ch., face parte din provincia romana Dardania. In secolul VI, slavii trec Dunarea catre Balcani. Migratiile, asa cum se stie, au slabit Imperiul Bizantin suficient cat ilirii – cunoscuti de vecinii lor drept albanezi – sa se mute la est de Adriatica, in regiunea balcanica Kosovo. Limba lor a devenit cunoscuta ca albaneza, iar credinta lor se leaga de Biserica Bizantina, dupa Marea Schisma din 1054. Slavii, ajunsi in Balcani, se divid in trei mari grupe, aceleasi ramase pana in ziua de azi: sloveni, croati si sarbi. Pana in secolul XII, aproape intreaga zona cunoscuta astazi ca nordul Albaniei si Kosovo era deja in mainile slavilor.

Pana in 1190, Kosovo a devenit centrul cultural si administrativ al statului medieval sarb, condus de dinastia Nemanjic, care a dainuit timp de 200 de ani. Tocmai de aceea, Kosovo este cunoscut de sarbi ca „Vechea Serbie”. Totusi, in 1389, in faimoasa Batalie de la Kosovo Polje, sarbii si aliatii lor sunt invinsi de turci, iar la scurt timp, Kosovo devine parte a Imperiului Otoman. Albanezii au inceput sa se intoarca, intr-un numar considerabil, in decursul secolului XV, iar Turcii au devenit suverani in 1489.

In tot acest timp, marea majoritate a albanezilor erau inca crestini, si traiau alaturi de sarbi intr-o armonie cel putin rezonabila. In timp, albanezii, dar si o mica parte din sarbi, au devenit musulmani. Rezistenta sarba la convertirea la Islam a fost mult mai puternica, atata timp cat Kosovo era centrul Bisericii Ortodoxe Sarbe, cu numeroase scoli teologice.

Catre sfarsitul secolului al XVII-lea, sarbii au inceput sa paraseasca Kosovo, ca rezultat al numeroaselor victorii ale otomanilor. Serbia si Kosovo au fost anexate Imperiului Otoman in 1459, Bosnia si Hertegovina au cazut in 1465, respectiv 1483. De atunci, crestinii si evreii din regiune au platit biruri si s-au supus pana la mijlocul secolului al XIX-lea, cand marile puteri europene au infierat politica dusa de sultan.

Prin Tratatul de la San Stefano, din 1898, Serbia devine stat independent. Tot atunci, puterile vest-europene au reactionat la ceea ce ei considerau interese ruse exagerate in Balcani, prin impunerea unui nou tratat de pace Rusiei, de data aceasta la Berlin, sub prezidiul cancelarului Otto von Bismarck. Intelegerea reduce puternic dimensiunile Bulgariei si returneaza teritoriul albanez turcilor. Multi sarbi sunt expulzati din Kosovo, iar fortele sarbe sunt fortate sa se retraga.

In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, mai exact incepand cu 1941, cea mai mare parte din Kosovo a fost anexata unei Albanii controlate de Italia fascista, in timp ce Regatul era sub ocupatie germana. In 1943, la Mulje, Albania, a luat fiinta un organism pentru alvarea „Albaniei”, care milita pentru unirea cu Kosovo intr-un stat independent. In acelasi an, o a doua Liga de la Prizren a fost infiintata, cu delegati din toate teritoriile albaneze si cu obiective similare.

Fara indoiala, intre 1974 si sfarsitul deceniului IX, albanezii din Kosovo s-au bucurat de o libertate niciodata atinsa in istoria lor zbuciumata. Sub legea sarba, albaneza sau otomana, autonomia era un simplu proiect. Dar pentru kosovarii in cautarea independentei, nu a fost de ajuns. Chiar si asa, consensul lipseste inca, pentru ca unii cereau doar independenta, in timp ce altii vor si alipirea la Albania.

A urmat Slobodan Milosevici. Intreaga Europa a urmarit cu sufletul la gura evolutia conflictelor sangeroase de ani si ani de zile. Asa cum a urmarit, zilele acestea, si aparitia unui nou stat pe harta Europei, tolerat de puterile occidentale, refuzat in est.

19 Februarie 2008
Sursa: Ziare.com

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: