Prima pagină > Articole media > Pasdaran, „coloana a cincea” a Iranului

Pasdaran, „coloana a cincea” a Iranului

Mulahii sunt imaginea consacrată a republicii islamice, dar puterea este în mâinile Pasdaran, forţa din spatele programului nuclear.

Pasdaran sau „gărzile revoluţionare”, numele după care sunt cunoscuţi în Occident, pot transforma în realitate spaimele cele mai adânci ale SUA şi Europei, pentru că sunt cei care ar putea instala la Teheran un regim militar. „Este tocmai spre ceea ce se îndreaptă Iranul, dacă Statelor Unite li s-a părut un coşmar Iranul condus de mullahi, ei bine, Iranul condus de forţe paramilitare ar fi imposibil de controlat”, avertizează analistul iranian Masjid Rezaie.

Pasdaran au în custodie atât programul nuclear iranian, cât şi programul şi testarea de rachete balistice, inclusiv cele lansate recent. În ultimii ani, gărzile revoluţionare au început să se afirme tot mai puternic pe scena politică internă, iar prea puţini în Occident au sesizat fenomenul, prea prinşi de descrierea în alb şi negru a Iranului: băieţii răi – mullahii şi băieţii buni – disidenţii.

În numele tatălui

Imediat după declanşarea revoluţiei islamice în 1979, ayatollahul Khomeini a simţit că este nevoie de un corp de elită, loial idealurilor revoluţiei, oameni tineri care să nu fi avut nimic de-a face cu regimul şahului Pahlavi, adevăraţi gardieni ai noii revoluţii islamice. De altfel, până astăzi, membrii gărzilor revoluţionare se consideră adevăraţii păstrători ai idealurilor părintelui revoluţiei islamice, ayatollahul Khomeini.

Nu de puţine ori, dinspre cercurile Pasdaran se aud acuze la adresa mullahilor, care au fost alături de Khomeini şi au pus bazele Republicii Islamice că au trădat idealurile şi au deturnat revoluţia. În viziunea ayatollahului Khomeini, Pasdaran erau cei care trebuiau să asigure noua ordine atât în interior, cât şi apărarea în faţa ameninţărilor din exterior, pentru că ayatollahul avea o neîncredere profundă în armata moştenită de la monarhie, deşi puternic epurată de elementele loiale şahului în primii ani după 1979.

Gărzile revoluţionare răspund şi acum direct în faţa liderului suprem şi sunt independente de armata regulată, pe care, de fapt, o dublează. Au infanterie, forţe navale, aviaţie şi chiar propriul serviciu de informaţii. Mai mult, gărzile revoluţionare, nu armata regulată, controlează programul de dezvoltare de noi rachete, supraveghează derulararea programului nuclear şi pe oamenii de ştiinţă care lucrează în acest program.

Pasdaran, susţin serviciile internaţionale de informaţii şi disidenţii iranieni, s-au ocupat şi de lichidarea mai multor oficiali iranieni care au dezertat în Occident. Tot Pasdaran, prin brigada Al Quds, se ocupă de coordonarea mişcărilor militante islamiste ca Hezbollahul libanez, Hamasul palestinian ori mişcări şiite din Azerbaijan, Irak, Afganistan şi Asia Centrală.

TESTAMENT REINTERPRETAT

De la ideologie la economie

Nu este clar care este exact numărul membrilor gărzilor revoluţionare. Unele surse oficiale iraniene dau peste 120.000 de membri activi în aripa militară. Nu pare mult la prima vedere, dar e vorba despre un corp de elită, bine antrenat, disciplinat şi cu o deviză clară: puritatea Republicii Islamice.

Liderul revoluţiei islamice, Ruhollah Khomeini, a insistat în repetate rânduri şi a notat în testamentul său că Pasdaran trebuie să fie gardieni ai regimului, dar fără să se implice în politică. Acest lucru nu mai este valabil de la alegerea preşedintelui Mahmud Ahmadinejad în 2005, el însuşi provenind din rândurile Pasdaran, din brigada Al Quds.

Reza a fost membru Pasdaran. Acum are 56 de ani şi spune că inima bolnavă nu îl mai lasă să fie activ, aşa că s-a retras cu o pensie frumuşică şi lucrează cu jumătate de normă la un hotel din Teheran. El explică de ce Pasdaran s-au implicat în politică, în pofida dorinţei lui Khomeini: „Aşa interpretăm noi ce înseamnă apărarea republicii islamice, gărzile pot administra Iranul mai bine decât politicienii de până acum şi decât unii clerici care sunt corupţi şi s-au îndepărat de la idealurile revoluţiei”, afirmă Reza.

Analistul Masjid Rezaie spune că Pasdaran sunt o forţă politică ce a stat într-o oarecare umbră în timpul celor două mandate reformiste ale fostului preşedinte Khatami. „Alegerea lui Khatami şi relativa deschidere din vremea lui au fost un mare noroc pentru ei, pentru că reformele au fost timide şi de multe ori blocate de cercurile clericale conservatoare, aşa că, la final, populaţia şi-a pierdut complet încrederea atât în reformişti, cât şi în bătrânii mullahi şi s-a întors spre această nouă forţă, care şi-a adăugat la aripa militară una politică.

O forţă care reprezintă interesele iranienilor săraci şi crendincioşi, o forţă formată din politicieni fără turban, ca Ahmadinejad, care pentru prima dată în istoria modernă a Iranului a vorbit despre lupta împotriva corupţiei mullahilor, ceva ce nimeni nu a îndrăznit până acum”, spune Rezaie.

Un nou front – afacerile

De când a devenit Ahmadinejad preşedinte, Pasdaran au pătruns în politică, în administraţie şi în economie. Gărzile Revoluţionare şi-au creat companii care au primit contracte guvernamentale de miliarde de dolari pentru lucrări în construcţii ori în domeniul petrolier sau gaze.

Potrivit unei legi date de parlament, Pasdaran au întâietate în faţa altor companii iraniene sau străine atunci când se acordă contracte pentru lucrări publice. Într-o manifestare de forţă fără precedent, Pasdaran au determinat rezilierea contractului cu o firmă turcă pentru noul aeroport Imam Khomeni din Teheran. Gărzile nu au ezitat să tragă în direcţia unui avion turc care tocmai ateriza pe aeroport. „Era periculos pentru securitatea naţională ca cel mai mare aeroport iranian să fie administrat de o firmă străină”, spune Reza. Au câştigat, şi acum administrează aeroportul.

Dacă pentru mulţi politicieni iranieni protestele de stradă de după alegerile prezidenţiale au fost o surpriză, nu la fel s-a întâmplat pentru Pasdaran. Sobhe-Sadeq, aripa politică a gărzilor revoluţionare, a avertizat, cu ceva timp înainte, că utilizarea culorii verzi de către formaţiunile pro-reformiste aduce foarte mult cu revoluţiile colorate din Ucraina sau Georgia. Actualul lider suprem Ali Khamenei a înfiinţat o comisie de istorici care să analizeze revoluţiile „colorate”.

„În condiţiile în care scena politică iraniană este acum profund scindată, iar străzile nu s-au liniştit complet după alegeri, devine tot mai clar că supravieţuirea republicii islamice ţine de Gărzile Revoluţionare, cei care au făcut revoluţia islamică şi apoi au luptat în războiul cu Irakul, iar acum sunt politicieni şi oameni de afaceri”, consideră Rezaie.

Au trăit şi au luptat pentru republica islamică atunci când erau tineri. Acum luptă altfel, ca ambasadori, prefecţi, guvernatori de provincii, parlamentari, funcţionari, primari, directori de companii.

CUM SE NAŞTE O FORŢĂ POLITICĂ

Înapoi la principiile revoluţiei islamice

Primul semnal de trezire politică a gărzilor revoluţionare a venit la sfârşitul anilor ‚90, când mai mulţi membri Pasdaran, între care cel ce avea să devină preşedinte, Mahmud Ahmadinejad, au înfiinţat o asociaţie a aşa-numiţilor „Isargaran”, în traducere aproximativă „cei devotaţi, cei gata de sacrificiu”.

Încă de la înfiinţare, ei avertizau că societatea iraniană este pe care să se fractureze şi există surse de nemulţumire care pot pune în pericol regimul: „Înmulţirea crimelor, jafurilor şi furturilor, tulburările sociale, distanţa uriaşă între aşteptările populaţiei şi oferta politicienilor, prăpastia dintre săraci şi bogaţi sunt pe cale să provoace o sciziune profundă, care se poate transforma în criză”, avertiza un comunicat al Isargaran.

Prezentul le dă acum dreptate. „Singura soluţie este întoarcerea la principiile revoluţiei islamice aşa cum le-a stabilit imamul Khomeini, numai Pasdaran pot face asta”, consideră Reza, fost membru al gărzilor revoluţionare. Sunt actuali sau foşti membri Pasdaran. Sunt fie şefi de companii de stat ori semiprivate, fie politicieni, fie diplomaţi ori oficiali din administraţia centrală sau locală.

În 2003, membrii gărzilor revoluţionare au înfiinţat o nouă mişcare a aşanumiţilor „Abadgaran”, adică “dezvoltatorii”, al căror scop era implicarea în politică. În Occident li s-a spus simplu „neoconservatori”. Sunt cei care consideră că braţul conservatorilor clasici, de obicei mullahi, s-a înmuiat şi a lăsat să se strecoare în republica islamică deprinderi vestice şi slăbiciune în felul de a trata cu Occidentul.

Primarul devenit preşedinte

Prima victorie politică a Abadgaran a fost alegerea lui Ahmadinejad ca primar al Teheranului. Alegerea lui a venit ca o surpriză în Iran. Un necunoscut care, adulat de populaţia din cartierele sărace pentru că a pus la punct, între altele, canalizarea capitalei, i-a făcut pe bogaţii din Nordul Teheranului să ridice din sprâncene când centre culturale s-au transformat brusc în centre de rugăciuni ori seminarii.

Alegerea lui Ahmadinejad ca primar nu a trezit însă prea multă îngrijorare, nici măcar în 2005, când s-a înscris în cursa pentru prezidenţiale. Mai toată lumea a ignorat faptul că mesajul lui de dreptate socială şi luptă anticorupţie era dus de Basij – miliţiile de voluntari sub comanda gărzilor revoluţionare, exact acolo unde terenul era fertil: la populaţia săracă. Aceeaşi populaţie care l-a ales şi anul acesta. Cu arme sau cu mape, membrii gărzilor revoluţionare nu uită niciodată cine sunt şi de unde au plecat ori în ce cred: „Odată Pasdaran, mereu Pasdaran”, spune Reza.

Cu ochii pe cauză

Pasdaran sunt antibioticul pe care se bazează liderul suprem pentru vindecarea republicii islamice după revoltele de stradă din vară. O forţă pe care se bazează, dar de care se şi teme şi încearcă să menţină echilibrul delicat între numeroasele centre de putere şi facţiuni iraniene, un echilibru menţinut de la revoluţia islamică până acum, un echilibru tot mai instabil.

Carmen Gavrilă, Radio România
Sâmbătă, 03 Octombrie 2009
Sursa: Evenimentul zilei

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: