Prima pagină > Articole media, Coran, Mohamed, religie > Falsa simetrie dintre Biblie si Coran

Falsa simetrie dintre Biblie si Coran

Textele care stau la baza crestinismului si islamismului nu pot fi comparate. Exista o falsa simetrie intre Biblie si Coran, cartile sfinte ale celor doua ideologii religioase.

Acestea sunt afirmate si argumentate intr-un dosar publicat in revista franceza L’Express, dedicat celor doua religii, islamismul si crestinismul.

Paternitatea lui Abraham

Coranul vorbeste despre istoria poporului lui Israel, nu din momentul nasterii lui Mahomed, ci incepand cu multe secole inainte. Din aceasta cauza, natura legaturii identificata de profetul Mahomed cu crestinismul este conflictuala.

Profetul islamismului a facut din Abraham primul supus (in araba, muslim) al Dumnezeului unic, adica primul musulman din istoria omenirii.

Asupra acestui aspect, crestinismul se afla in contradictie cu islamismul ca urmare a ceea ce Iisus afirma la un moment dat: „Faceti drept rod de pocainta. Sa nu credeti ca puteti spune: Il avem de tata pe Abraham; pentru ca va spun ca Dumnezeu poate sa ii ridice fii lui Abraham din pietrele acestea”. (Matei, 3, 8-9)

Iisus declara aici contrariul celor spuse de Mahomed, iar aceasta ruptura este iremediabila. Altfel spus, paternitatea abrahamica nu este o garantie a alegerii, a selectarii, nici nu constituie un avantaj in Ceruri si nu este o favoare divina acordata anumitor alesi in detrimentul altora.

Religiile Cartii (Iudaism si Crestinism)

Expresia „Poporul Cartii” (ahl al-kitab, in araba) ii desemneaza pe evrei si pe crestini, iar aceasta expresie apare in Coran de peste 30 de ori: daca islamismul nu ignora existenta lor, accepta in mare parte istoria si mostenirea lor, daca ii mentioneaza in randul credintelor lor, ce le reproseaza de fapt?

Coranul ii acuza pe acestia ca au falsificat Scrierile lor si au pervertit adevarul continut de acestea. „O, oameni ai Scripturii, de ce imbracati voi adevarul cu neadevar si ascundeti adevarul cu buna stiinta? (3, 71)”.

Dovada minciunii lor, pe care o invoca isamistii, este tocmai faptul ca iudeii si crestinii sunt divizati, in loc sa ii ofere lui Dumnezeu unitatea si pacea.

Coranul este foarte clar in ceea ce priveste acest aspect: „Pintre cei care au imbratisat iudaismul sunt unii care schimonosesc sensurile cuvintelor revelate (…), stalcindu-si limbile si vatamand religia.” (4, 46).

Surata 5, care vorbeste atat despre crestini, cat si despre evrei intr-o maniera amestecata in mod curios clarifica lucrurile: „Apoi, din cauza incalcarii legamantului lor, i-am blestemat Noi si le-am impietrit inimile, caci ei (n.r. evreii) au rastalmacit cuvintele si au uitat o parte din ceea ce li s-a amintit. Tu nu vei inceta sa le descoperi insselatoria lor.”(v.13).

Mai departe se afirma: „Si am incheiat Noi legamant cu aceia care au zis: Noi suntem crestini, dar au uitat ei o parte din ceea ce li s-a reamintit. Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii. Atunci le va vesti Allah ce au facut ei.” (v.14).

Fraza: „Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii”, denota inclinarea spre o perceptie ofensiva a bunatatii si milostivirii divine.

Louis Massignon afirma ca „tendinta generala a islamismului este sa il recunoasca pe Dumnezeu mai degraba in nimicirea celorlalti decat in nasterea, crearea lor”. Rezultatul acestei conceptii se regaseste intr-o serie de surate „incomode” care instaureaza un raport tensionat cu evreii si crestinii.

Trei diferente majore

Biblia se diferentiaza de Coran prin trei aspecte esentiale. Nu a fost direct dictata de Dumnezeu, deci a fost „necreata”, ci scrisa de oameni inspirati de Dumnezeu, ceea ce face de inteles faptul ca aceasta contine erori, facand in consecinta apel la spiritul critic al credinciosilor.

Exista de exemplu multe incoerente, asumate insa, la nivel cronologic in Noul Testament. Tot aici se gasesc multe aproximari care denota ca scopul textului nu este datarea exacta, ci invatatura, morala care trebuie extrasa.

Contrar Coranului, Biblia nu se recita, ci se lectureaza, adica un efort de interpretare, de descifrare a textului. Biblia relateaza istoria poporului evreu sub forma unei naratiuni adesea fastidioasa care descrie multele pelerinaje efectuate sub paza lui Dumnezeu.

Textul cuprinde descrieri ale unor masacre colective morti, violuri, bai de sange, insa nicaieri nu este scris: „Deci am starnit Noi ura si vrajba intre ei pana in ziua Invierii”, ca in Coran.

Biblia contine in ea insasi notiunea de evolutie, precum si pe cea de interpretare. Mai mult decat o simpla carte, este de fapt un ansamblu de carti. De-a lungul a celor a o mie de ani, cat a durat redactarea sa, acest document central al lui Dumnezeu nu a incetat sa se imbogateasca cu alte texte ce cuprind reflectii si comentarii asupra a ceea ce s-a intamplat.

Biblia lasa loc speculatiei intelectuale, spiritul omului este incitat la investigatie. Chiar si Dumnezeu are stiinta lui: teologia, inventie crestina care nu are echivalent exact in islamism.

Biserica Apuseana din Evul mediu a dat „Sfintelor Scripturi”, adica intregii colectii de scrieri religioase ale Vechiului si Noului Testament pe care Biserica le-a adunat si selectionat ca fiind produse sub inspiratia Duhului Sfant, titlul de Biblie.

Cartile Vechiului Testament, dupa textul ebraic sunt in numar de 39 carti „canonice”, iar dupa Septuaginta, pe langa cele 39 de carti, mai cuprind inca 14 carti „necanonice”. Noul Testament contine 27 de scrieri canonice.

Coranul reprezinta pentru musulmani Cuvantul lui Allah (kalam Allah), intrucat Allah a fost cel care a dat-o. Coranul este necreat, iar autoritatea lui este absoluta nu numai in probleme religioase, ci si politice, etice si chiar stiintifice.

Cuvantul lui Dumnezeu, asa cum il avem consemnat in Coran, a fost pur si simplu dictat. Acest lucru este revelat chiar in textul Coranului unde ni se spune ca a fost revelat verbal si nu numai in semnificatia lui generala sau in idei, ci in amanunt.

Potrivit traditiei islamice, Coranul a fost revelat lui Mohamed intr-un rastimp care a inceput aproximativ la anul 609 si a durat pana la moartea profetului (632).

23 Noiembrie 2008
Sursa: Ziare.com

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: