Prima pagină > Articole media > URSS şi războiul din Afganistan.

URSS şi războiul din Afganistan.

Războiul din Afganistan, pe care sovieticii îl purtau încă din 1979 , s-a dovedit a fi unul dintre cele mai costisitoare şi a durat mai mult decăt ultimile trei guvernări dinaintea lui Gorbaciov. În mod surprinzător el susţinea schimbări progresive care erau necesare pentru ieşirea din impas, în Afganistan, sub dictatura brutală marxistă care a preluat puterea la începutul anilor `70. În menţinerea tratatului sovieto-afgan, liderii afgani au cerut ajutor Uniunii Sovietice.
Vorbind de regimul tiranic din Afganistan, Gorbaciov a insistat să-i fie permis să decidă ce elememte să ia, ce guvern să aibă, si ce program de dezvoltare să implementeze. Astfel se justifica prezenţa armatei în Afganistan: „ Armata roşie rezista puterilor imperialiste care stăteau în calea fericirii guvernului comunist“ . Deşi Afganistanul a fost o monarhie din 1953, în anii `70 ei au beneficiat de sprijinul URSS pentru construirea unui partid marxist unit. În aprilie 1978, partidul avea suficientă putere să satisfacă Moscova care, la rândul ei, la detronat pe monarhul Daud .
Noul regim instaurat era unul oribil, tortura era o practică zilnică. În martie 1979, în satul Kerala, 1700 de adulţi şi copii incluzând întreaga populaţie de sex masculin au fost înpuşcaţi şi chinuiţi în Piaţa Satului. Morţii sau cei pe patul de moarte erau luaţi cu buldozerul. De-a lungul ţării erau mii de poveşti de teroare ca acesta ce a intrat în conştiinţa afganilor.
În fazele incipiente ale conducerii comuniste, rebelii mujahedinii au format mişcarea de rezistenţă predominantă împotriva noului regim marxist.
Pe data de 25 decembrie 1979, URSS a invadat şi a instalat un nou guvern condus de Babrak Karmal , un fost prim-ministru al Afganistanului, care a trăit în exil. Odată instalat Guvernul marionetă, Kremlinul a lansat un război total înpotriva întregii populaţii a ţării, încălcând o mulţime de convenţii naţionale, ajungându-se să se folosească arme chimice în 1986.
În încercarea lor de a câştiga inimile şi minţile oamenilor, pe lângă armele chimice folosite, regimul marxist afgan s-a îndreptat împotriva credincioşilor religioşi nepermiţându-le să fie influenţaţi de puternica cultură musulmană. În aceste condiţii, regimul comunist a încercat să combată cultura, Coranul a fost ars, s-au interzis cultele şi practicile religioase. Imamii şi alţi lideri religioşi au fost arestaţi şi împuşcaţi.
Pe 6 ianuarie 1979, 130 de oameni ai clanului Moaddedi şi un grup şiit conduător au fost masacraţi. Scopul regimului cominist era numai de a transforma natura umană.
Pentru ca acest lucru să fie posibil, conducătorul rival al sistemului, credinţa islamică trebuia eliminată. Reagan era nemulţumit căt de malefici erau comuniştii unde preluau puterea, Afganistanul nu era o excepţie de la această regulă.
În ansamblu, războiul sovietic a distrus ţara, până la 5-6 milioane de afganistani au fugit în Pakistan şi India unde au trăit două decenii. În această perioadă s-au născut în afara graniţelor peste un milion de copii, care nu şi-au văzut pământul natal.
Observatorii estimau că 1-2 milioane de afgani au murit în războiul cu sovieticii, dintre care 90% erau civili. Chiar şi după retragerea trupelor din ţară, ei au rămas traumatizaţi de cele 5-10 milioane de mine îngropate.
Chiar de la preluarea puterii, Ronald Reagan a fost preocupat de rezolvarea războiului din Afganistan, având o echipă de informatori care îi relatau despre evenimentele petrecute acolo. Acesta i-a denunţat pe sovietici şi intenţia lor, îndemnându-i pe afgani să opună rezistenţă.
Afganistanul ajunsese subiectul unor condiţii intolerabile, al devastării, al suferinţei şi al unui război total. Reagan afirma că nicăieri în lume drepturile omului nu erau încălcate ca în Afganistan , iar ca rezultat al acestei agresiunii 3 milioane de oameni au luat calea exilului.
El spera să ofere mai mult decât suport vocal, prin furnizarea de arme care se facea nu numai din teritoriul Statelor Unite dar şi din Arabia Saudită, China sau Pakistan.
Reagan era atât de îngrijorat încât la summit-ul de la Geneva i-a comunicat lui Gorbaciov că problema din Afganistan rămâne un obstacol în îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două state. Totodată, i-a acuzat pe sovietici pentru abuzul asupra drepturilor omului şi, mai ales, pentru practica aleasă de ei de a arunca jucării din avion, care conţineau bombe capcană şi erau adunate de copii afgani. Planurile pentru continuarea războiului au mers mai departe. A fost adus, din Germania de Est, generalul Mihai Zaitsev , care plănuia să folosească o treime din forţele speciale cunoscute ca „spetznaz“ în Afganistan. Gorbaciov i-a dat timp un an sau doi pentru rezolvarea conflictului.
Ca urmare a întâlnirilor dintre Reagan şi Gorbaciov, în care s-a discutat mult problema dezarmării şi semnării a mai multor tratate, s-a decis retragerea trupelor din ţară în anul 1989 când va apărea disensiuni în cadrul Uniunii Sovietice.

Sursa: Athenian Legacy

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: