Prima pagină > Articole media > “Islamistul” care nu era islamist

“Islamistul” care nu era islamist

(de Inayat Bunglawala)

Mărturisese că este un membru al-Qaida după atacurile din 9/11, şi fusese intervievat de toate marile reţele de presă, dornice să-i audă retorica incandescentă. După o campanie de presă şapte zile din şapte, ne-a spus că şi-a recunoscut acum eroarea şi se dedică luptei împotriva “islamismului”. Avea să dea în clocot în cadrul unei cărţi îndelung aşteptate, Leaving al-Qaida, relatând prin ce modalităţi trebuia el să recruteze musulmani britanici care să meargă şi să lupte în Orient.

Reţeaua americană CBS a difuzat în martie 2007 o ediţie a programului documentar 60 minutes în care el povestea despre “tehnicile sale de recrutare şi de finanţare” din perioada în care fusese extremist.

Miniştri ca Tony McNulty au mers în audienţă la el ca să-i asculte ideile documentate despre de-radicalizarea tinerilor musulmani. Nick Cohen l-a lăudat ca exemplu pentru musulmanii britanici: a părăsit violenţa şi a explicat societăţii întregi că islamul radical nu este o reacţie naturală la provocarea occidentală, ci o ideologie totalitaristă cu viaţă proprie.

În Manchester, în aprilie (2007), Hassan Butt, jihadistul de altă dată care acum se opune extremismului, a fost rănit şi lovit pentru discursurile împotriva fanatismului. Acum trăieşte incognito. Totuşi, există doar o singură problemă legată de toate acestea – totul e o cacealma.

Hassan Butt a admis în instanţă că este un “mincinos profesionist” care spune “ceea ce media vrea să audă” deoarece tot ce l-a interesat cu adevărat este să facă bani. Lucrurile acestea nu sunt o surpriză pentru mulţi musulmani britanici, care l-au văzut demult ca pe un şarlatan.

Butt “a mărturisit că s-a rănit singur la braţ pentru a părea ca şi cum ar fi fost atacat de către extremişti pentru că se pronunţase împotriva violenţei.”

Zecile de milioane de lire pe care guvernul le-a aruncat în programul său pentru prevenirea extremismului violent au atras în mod inevitabil un număr de auto-proclamaţi “ex-islamişti” care sunt pregătiţi să spună exact ceea ce guvernul şi secţiunile sale dedicate mass-mediei vor să audă, adică faptul că recrudescenţa extremismului violent în UK are prea puţine în comun cu acţiunile războinice ale guvernului nostru în afară şi este în principal tributară “ideologiei islamiste”.

Un asemenea răspuns aranjează perfect guvernul, care nu favorizează o analiză mai îndeapropiată a impactului unora dintre acţiunile sale în afara graniţelor. Îi aranjează de asemenea pe acei care, ca şi Cohen, au fost propagandişti enziasmaţi pentru aceste războaie lipsite de motiv.

Cu alegerea lui Barack Obama şi cu apelul său călduros pentru ceea ce ar trebuie să fie “un nou parteneriat bazat pe respect reciproc şi pe interes comun” între Statele Unite şi lumea islamică, există în cele din urmă o oportunitate pentru reparat unele dintre greşelile dezastroase ale trecutului.

Dacă noi, în UK, suntem capabili să ne ridicăm la nivelul acestei oportunităţi, va trebui ca guvernul să facă mai mult decât să ofere firmituri celor care vor să închidă ochii în faţa politicii sale injuste.

Vezi sursa în limba engleză.

The ‘Islamist’ who wasn’t
Thursday, February 12, 2009
By Inayat Bunglawala

He was a self-confessed al-Qaida insider who in the aftermath of the 9/11 attacks was interviewed by all the major news networks eager to hear his fiery rhetoric.

Following the 7/7 bombings, he told us that he had now recognised the error of his ways and was committed to countering “Islamism”. He was going to spill the beans in a keenly anticipated book called Leaving al-Qaida relating how he had gone about recruiting British Muslims to go overseas and fight.

The American CBS network’s flagship documentary programme 60 Minutes broadcast an interview with him in March 2007 in which he talked about his “recruiting and fundraising techniques” in his extremist days.

Government ministers such as Tony McNulty sought an audience with him in order to listen to his learned thoughts on how to de-radicalise young Muslims.

Nick Cohen praised him for steering British Muslims:… away from violence while teaching wider society that radical Islam is not a rational reaction to Western provocation, but a totalitarian ideology with a life of its own.

In Manchester in April (2007), Hassan Butt, a one-time jihadist who is now opposed to extremism, was stabbed and beaten for speaking out against fanaticism. He now lives in hiding. There was only one problem with all this though – it was complete bullshit.

Hassan Butt’s admission in court that he was a “professional liar” who said what “the media wanted to hear” because all he was really interested in was making money will not have come as a surprise to many British Muslims who have long viewed him as a charlatan.

Butt “confessed he had also stabbed himself in the arm to make it appear as if he had been attacked by extremists for speaking out against violence.”

The tens of millions of pounds that the government has poured into its preventing violent extremism programme has inevitably attracted a number of self-professed “ex-Islamists” who are prepared to say exactly what the government and sections of the media want to hear ie that the rise of violent extremism in the UK has little to do with our government’s warmongering abroad and is mainly the fault of “Islamist ideology”.

Such an answer of course perfectly suits the government, which does not favour closer scrutiny of the impact of some of its actions abroad.

It also suits those like Cohen who were enthusiastic propagandists for those misbegotten wars.

With the election of Barack Obama and his warmly received call for there to be a “new partnership based on mutual respect and mutual interest” between the United States and the Muslim world, there at long last exists an opportunity to make amends for some of the disastrous mistakes of the past.

If we in the UK are to also avail ourselves of that opportunity it will require the government to do more than simply offer what are in effect bribes to those who are willing to turn a blind eye to its unjust policies.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: