Prima pagină > Articole media, Politică > Noua provocare: islamismul

Noua provocare: islamismul

ecranele televiziunii Al Jazeera cel mai cautat terorist al lumii, Osama bin Laden. S-a ferit sa faca aluzii precise la noi atacuri teroriste, dar a anuntat ca islamistii vor continua lupta. Iar solutia pe care o propune occidentalilor este: „Convertiti-va la islam!”.
O nazuinta fundamentala a islamismului, ramura radicala a credintei musulmane, zona de confluenta a mai multor curente, printre care Fratii Musulmani si wahabitii, este aceea a instituirii unui „califat”, adica a unui stat unic musulman de structura religioasa cuprinzand intreaga zona a globului in care musulmanii sunt majoritari, de la Atlantic (Maroc) pana in Oceanul Indian (Indonezia). Enorma constructie teocratica ar urma, in conceptia islamista, sa domine intreaga lume. Acest vis a fost si al Profetului si a dus la marile cuceriri arabe din secolele 7 si 8, din India pana in Spania.
Dar Bin Laden are si un proiect privind tarile de religie si traditie crestina: convertirea in masa la religia musulmana. Acest proiect nu este atat de utopic pe cat pare la prima vedere. In Statele
Unite de azi, trece la islam un procentaj apreciabil al populatiei din inchisori; printre negri si in populatia de origine latino-americana, convertirile sunt numeroase. Numarul germanilor de origine crestina care s-au convertit a crescut de la 1.000 in 2005 la 4.000 in 2006. Fenomene similare, pe o scara mai mica, se petrec si in Franta. Daca adaugam prezenta masiva in Occident, prin emigratie si stabilizare, a populatiilor de origine musulmana, ne dam seama ca, fie ele si exagerate, vederile lui Bin Laden nu sunt total absurde.

Europa pare si mai vulnerabila decat America. Mai ales faptul ca un numar din ce in ce mai mare de europeni din Vest nu se mai recunosc in nici una dintre confesiunile crestine este un argument suplimentar pentru convertirea la islam. Ea satisface nevoia de credinta simpla, de ascultare, chiar de supunere oarba care il caracterizeaza pe bunul musulman.
Nu stim daca fenomenul islamizarii va ramane unul periferic, daca este o „moda” si va regresa in anii viitori sau daca se va extinde. In orice caz, el poate sa dea de pe acum de gandit. Fireste, nu toti convertitii sunt radicali, dar toti dau societatilor in care traiesc o nuanta diferita, in raport cu cultura europeana. Iar dintre ei se recruteaza, si in Europa, si in America, cei care vor sa arunce Occidentul in aer, la propriu. Ca singur exemplu, vom spune ca doi dintre cei trei teroristi arestati acum doua saptamani in Germania, care proiectau atacuri asupra aeroportului din Frankfurt si a bazei militare americane din Ramstein, erau germani convertiti la religia musulmana.

Islamul radical doreste sfarsitul civilizatiei occidentale, inlocuirea sa cu o lume dominata de legea Profetului, saria. Este, pentru Occident, dupa intrarea in penumbra a comunismului, o noua provocare. Crestinismul, una dintre radacinile societatilor euro-americane, preconizeaza cu claritate, de la inceputurile sale, o separare intre Stat si Biserica („Da Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.”). Statul islamic proiectat este un stat dominat de casta preoteasca. El nu poate fi, in numele absolutului pe care pretinde sa-l reprezinte, decat un stat violent totalitar care ar semana cu Iranul ayatollahilor sau cu Afganistanul talibanilor. Ura de sine care isi face loc adesea printre oamenii liberi in societatile care promoveaza raspunderea individuala, „teama de libertate” despre care vorbea un psihanalist includ mecanisme psihologice perverse, care dau o sansa implantarii islamului radical in lumea vestica. Califatul este o utopie (toate uniunile de state musulmane au esuat), iar islamizarea Europei ar fi un proces foarte lung, cu transformari imprevizibile pe parcurs. Cu toate acestea, proiectul islamist aduce cu el agresiuni previzibile. Terorismul, sub forma atacurilor in masa (ca la New York in 2001 si la Madrid in 2004), este unul din ele. Dar se pot prevedea si noi focare de conflict, de tip Afganistan. Sau conflicte interne cu caracter de razboi civil in tarile in care populatia islamica ar atinge cote regionale mari, adevarate „pungi” musulmane. (La Londra, de exemplu, sunt zone mari din oras greu, daca nu imposibil de controlat.)
Acestor fenomene nu li se pot impotrivi numai masuri de tip politist, desi ele sunt necesare si au si dat rezultate, precum zadarnicirea unor atentate (Germania, Danemarca, recent). Masurile strategice sunt uneori ineficiente (prelungirea interventiei in Afganistan, cu reluarea in mana a initiativei, de catre talibani) sau de-a dreptul contraproductive (interventia din Irak a deschis un nou front pentru Al Qaeda, care nu se stie cum va putea fi inchis). Este din ce in ce mai clar ca, alaturi de democratia si prosperitatea pe care le promite, fara sa le asigure intotdeauna, Occidentul are nevoie si de un proiect spiritual pe care omul actual sa-l poata pricepe, dar si capabil a-l insufleti.

Sursa: Romania Liberă
Ion Vianu
18 Septembrie 2007

Anunțuri
Categorii:Articole media, Politică Etichete:, ,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: