Prima pagină > Uncategorized > Emiratul caucazian de la Marea Neagră

Emiratul caucazian de la Marea Neagră

Autor Carmen Gavrila
Data 6 oct 2008

Sursa: Adevarul

După războaiele cecene, naţionalismele din Caucazul de Nord au lăsat încet loc unui jihad cu tentă marxistă. Caucazul urmează traiectoria Magrebului, unde opoziţia secular-naţionalistă din anii ’80 şi ’90 a fost înlocuită de mişcări radicale islamice.

Dacă în anii ’90 Rusia se confrunta în Caucaz cu naţionalismul mozaicului de etnii, în special cel cecen, acum are de a face cu o forţă net superioară – islamul radical, de tip wahabit, în melanj cu tezele marxiste de justiţie socială.

Islamul postcomunist

În Caucaz, mişcările islamice acţionează acolo unde căderea comunismului a lăsat chestiunea dreptăţii sociale în suspans şi nerevendicată. Radicalii musulmani au confiscat discursul egalitarist bolşevic, l-au contopit cu mesajele de justiţie socială ale islamului şi au preluat lupta împotriva Rusiei de la naţionalişti.

La fel s-a întâmplat şi cu nucleele de luptă. Daghestanul a înlocuit Cecenia, la capitolul sursă de opoziţie faţă de puterea rusă. Acum Daghestanul este reduta unde ajung arme, fonduri, militanţi, inclusiv din Orientul Mijlociu, Pakistan şi Afganistan. Daghestan, Inguşetia, Osetia de Nord, Tatarstan, Kabardino-Balkaria, Abhazia, Cecenia, Cerchezia sunt tot atâtea locuri unde se pregăteşte un nou califat.

În umbra conflictului georgian

În timp ce lumea era confiscată de conflictul din Georgia, iar Rusia clama o victorie psihologică asupra Vestului, mişcările subterane din restul Caucazului nu se calificau drept ştiri. Chiar în august, în Inguşetia, ministerul de interne era zguduit de o explozie, soldată cu victime.

Apoi, un lider local de opoziţie era ucis în custodia poliţiei. Numai până acum, anul acesta, peste 70 de poliţişti ai regimului preşedintelui Murat Zyazikov, fost general în serviciile secrete ruse, au murit în atacuri armate în Inguşetia. La fel în Daghestan, unde asasinatele şi atacurile fac parte din peisajul zilnic, cu victime şi în tabăra puterii proruse, şi a opoziţiei.

Ceea ce s-a întâmplat cu Abhazia şi Osetia de Sud a transmis un nou suflu de mobilizare mişcărilor wahabite ce luptă pentru ceea ce numesc Emiratul Caucazian, care conform planului s-ar întinde într-o zi de la Marea Caspică la Marea Neagră. Pentru început, în Inguşetia, de exemplu, formaţiunea de opoziţie Parlamentul Poporului a lansat, în septembrie, o petiţie pentru separarea de Federaţia Rusă.

În Caucaz activează o multitudine de grupări radicale islamice, care sunt unite însă prin aceeaşi ideologie, a Emiratului Caucazian. Militanţii se antrenează împreună, în zone muntoase, în special în Valea Pankisi, la adăpost de forţele federale ruse.

De pildă, Yarmuk Jamaat este activă în Kabardino-Balkaria, cu experienţă căpătată ca parte a Frontului Caucazian în al doilea război cecen. Iniţial mişcare moderată, ulterior ideologia sa a preluat ideile curentului radical sunit wahabit Hanbali.

Chemarea la arme

Liderul Yarmuk Jamaat, Anzor Astemirov, este cel care a lansat ideea Emiratului Caucazian, proclamat spre finalul lui 2007 de către legendarul lider cecen Doku Umarov, cunoscut şi cu titlul islamic Emir Abu Usman. În declaraţia lui Umarov, pe lângă vechiul duşman Rusia, au apărut şi unii noi: SUA, Marea Britanie şi Israelul, în perfectă concordanţă cu ideologia wahabită.

După decretarea Emiratului, principalele grupări islamiste din Daghestan, Inguşetia, Kabardino-Balkaria, Osetia de Nord l-au recunoscut ca lider unic pe Umarov. A fost actul care a făcut clară separarea dintre naţionalismul etnic şi mişcările islamiste în Caucaz.

Tradiţional, islamul sunit în Caucaz este de orientare sufi, originar din Asia Centrală, prin curentele Naqshbandiya şi Qadiriya. Aceste curente sunt împărţite în grupuri islamice mai mici, numite şi frăţii. Mesajul este unul pacifist. Cei care au înfiinţat frăţiile sunt onoraţi ca sfinţi, după moarte, iar mormintele lor devin locuri de pelerinaj, fapt considerat o erezie, pedepsită cu moartea de către wahabiţi.

Wahabi contra sufi

Primii militanţi de orientare wahabită sau salafită au apărut în Caucaz abia la începutul anilor ’90, cu un mesaj angajat politic, spre deosebire de sufism. Vocea radicalismului islamic s-a consolidat în primul război cecen, apoi s-a extins în tot Caucazul. În paralel cu lupta antirusă şi promovarea şaria – legea islamică -, radicalii wahabiţi nu s-au ferit să atace deschis liderii, şcolile şi locurile de pelerinaj sufi.

Prăpastia s-a adâncit, cu cât la nivelul populaţiei, reticentă şi la ideea de aplicare a şaria în viaţa de zi cu zi, militanţii wahabiţi au început să fie acuzaţi de violenţă şi, deci, de atragerea replicilor dure ale Moscovei. Dar dacă în Cecenia, de exemplu, popularitatea lor a scăzut în favoarea sufismului, în alte zone precum Daghestan, Inguşetia, Tatarstan ori Osetia de Nord, militantismul wahabit a fost îmbrăţişat ca reacţie la măsurile Moscovei de sufocare a practicilor islamice.

Dacă liderii sufi consideră că lupta antirusă este una naţionalistă şi nu datorie religioasă, radicalii wahabiţi o consideră jihad, deci obligatorie pentru orice musulman. În timp, conducerea de la Moscova a încercat să încurajeze frăţiile sufi, percepute ca mai puţin periculoase politic, sperând într-o contrapondere la radicalismul de tip wahabit. Dar, în timp ce frăţiile sufi sunt finanţate de micile comunităţi în care activează, mişcările wahabite adună fonduri, luptători şi arme din Pakistan şi Orientul Mijlociu.

În plus, politica Moscovei şi a liderilor locali numiţi de la Kremlin se dovedeşte incoerentă în susţinerea sufismului, de vreme ce oficial orice musulman practicant este automat asimilat curentelor radicale. Astfel, presiunea crescândă asupra populaţiei musulmane în Caucaz şi asimilarea ei în războiul global împotriva terorismului nu fac decât să paveze drumul pentru islamul radical de la Marea Caspică la Marea Neagră.

Pericolul azer

Azerbaidjanul secular pare deocamdată singurul lipsit de tensiuni religioase evidente. Majoritatea populaţiei e musulmană, 85% de rit sufi. Potrivit Constituţiei, „manifestările religioase sunt libere câtă vreme nu afectează ordinea publică”.

Apărătorii drepturilor omului consideră însă că regimul autoritar poate uşor invoca activismul islamic, deși acesta nu are aici tradiţie politică. Tot mai mulţi analişti azeri avertizează că, fără o creştere substanţială a nivelului de trai şi a libertăţii religioase, populaţia poate adopta rapid un islam politic.

Carmen Gavrilă este jurnalistă la Radio România

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: