Acasă > cultură, Familie, tradiţie > Traditii si obiceiuri de nunta la turci

Traditii si obiceiuri de nunta la turci

Nunta la turci ocupa un loc special in viata nu numai a tinerilor miri ci si in a intregii comunitati din care fac parte. Nunta este un mic festival la care participa aproape intreaga comunitate, in special in satele mici din Turcia. Nunta la turci se desfasoara dealungul mai multor etape distincte, intinse pe parcursul mai multor zile de petreceri.
Etapele de desfasurare a nuntii, in ordine cronologica sunt urmatoarele:

Inainte de nunta
1. aranjamentele de casatorie si cerutul mainii fetei;

2. acordul verbal din partea parintilor fetei;
sherbetul;
– cununia;
3. anuntul darurilor de nunta in coformitate cu legile Coranului;
4. Trimiterea si prezentarea zestrei;
5. Baia miresei;
B. Nunta
1. Noaptea de hena;
hena miresei;
hena mirelui;
2. Primirea miresei;
3. Nunta;
4. Camera nuptiala;
5. Dupa camera nuptiala;
C. Dupa nunta
Dupa ce se ia hotararea ca baiatul este numai bun de insurat incep cautarile dupa o mireasa potrivita pentru baiat. In partile Turciei in care traditiile si-au lasat o amprenta puternica, familia parintii baiatului sunt cei care iau decizia finala in alegerea miresei, lucru care incepe sa se estompeze odata cu introducerea modernismului in viata de zi cu zi si cand baiatul este cel care hotareste care va fi persoana alaturi de care urmeaza sa porneasca la drum in casnicie, sau uneori deciziile sunt luate impreuna cu familia.
In cazul in care avem o mireasa si parintii sunt de acord, incepe primul pas in initierea mariajului si anume vizita la domiciliul fetei. Mama baiatului inpreuna cu femei din familie sau apropiate acesteia fac o prima vizita de “inspectie” la casa fetei. Aici se poarta discutii cu fapta si parintii acesteia, are loc un fel de tatonare intre cele doua familii. Daca le place fata urmeaza prezentarea mirelui. Apoi daca cei doi se plac, familia baiatului decide sa ceara mana fetei in mod oficial. Vizita la domiciliul fetei si cererea mainii acesteia de la tatal ei se cheama “dünürlük” (sarcina tatalui si a mamei soacre). Parintii baiatului fac o vizita la casa fetei pentru a cere mana acesteia, dupa poruncile lui Dumnezeu si cuvantul Profetului, la o data stabilita de dinainte. In gneral zilele considrate sacre pentru acst gen de vizite sunt joia si duminica. Pe de cealalta parte, considerand ca locuita fetei este o casa a modestiei, familia acesteia nu isi da consimtamantul la prima vizita. Vor fi nevoie cateva vizite la rand pana cand familia viitoarei mirese isi va da consimtamantul asupra casatoriei. Aceste vizite constituie totodata un prilej de tatonare si de cunoastere reciproca intre cele doua familii. Odata ce s-a dat consimtamantul din partea familiei fetei se face un angajament verbal de logodna. In concordanta cu acordul celor doua familii cu aceasta ocazie se pot pune inelele de logodna pe degete. Uneori punerea inelelor de logodna se face in cadrul unei ceremonii separate. Odata incheiata intelegerea verbala asupra logodnei, cele doua familii, impreuna cu invitatii beau serbet in cinstea mirilor si pentru o armonie intre cele doua familii, obicei foarte larg intalnit in Turcia. A bea serbet inseamna ca famila fetei este de acord cu casatoria si este deschisa calea pentru parcurgerea urmatoarelor etape. Tot cu aceasta ocazie cele doua familii discuta despre data cununiei si a nuntii precum si zestrea miresei.
Dupa ce ambele parti si-au terminat pregatirile, la casa miresei se tine o ceremonie de logodna la care participa, in mare parte, mai mult femei. In cadrul acestei ceremonii familia viitorului mire inmaneaza bijuteriile si cadourile cumparate pentru mireasa, dupa care familia miresei, la randul ei, inmaneaza mirelui cadourile cumparate pentru acesta. Ceremonia poate fi urmata de o petrecere daca aceasta a fost prestabilita in acord comun, de catre cele doua familii. Logodna are o dubla semnificatie si anume, pe de-o parte insemna un pas inainte in pregatirea nuntii iar pe de alta parte aceasta constituie o oportunitate pentru ambele parti, de a se cunoaste mai bine si de a intretine o relatie armonioasa. Daca dupa acest moment intre cele doua parti intervin disensiuni, logodna poate fi rupta, lucru la care se recurge, de cele mai multe ori in ultima instanta.

Nunta propriuzisa
este urmatoarea etapa dupa logodna. Inainte de toate vor fi invitati toti membrii comunitatii. Un obicei care a inceput sa devina din ce in ce mai rar este cel al cadourilor “recitate”, obicei care se pastreaza mai mult in comunitatile de la sate. Cu ocazia prepararii sau confectionarii cadourilor se recita din Coran de unde vine si numele de cadouri recitate. Cadourile sunt distribuite invitatilor, cu ocazia lansarii invitatiei la nunta si sunt constituite din mici obiecte vestimentare, batiste brodate, esarfe ori dulciuri sau produse de patiserie.
Desi basmele turcesti mentioneaza nunti ce dureaza patruzeci de zile si patruzeci de nopti, acestea nu dureaza mai mult de trei zile in Anatolia. In mod curent nunta la turci dureaza doua zile tinandu-se in special la sfarsitul saptamanii si asta din motive economice si sociale.
Ceremonialul nuntii este constituit din doua parti: Noaptea de Hena si Prezentarea miresei. Noaptea de hena se tine cu o zi inainte de nuntala casa miresei cu participarea femeilor. La casa mirelui, de dimineata devreme, in ziua in care se tine noaptea de henna, se arboreaza un drapel si este ales din multimea adunata un purtator de steag. In unele zone se da o masa celor adunati numita “painea steagului”. Arborarea steagului semnifica faptul ca nunta a inceput in mod oficial.
In ziua ce precede noaptea de henna sau cu cateva zile mai inainte zestrea miresei este adusa de la casa acesteia la casa mirelui si tot in acesta zi se pregateste camera nuptiala. Adeseori zestrea miresei este expusa la casa fetei timp de cateva zile, inainte de a fi adusa la casa mirelui, spre a fi admirata de toata lumea. La casa mirelui zestrea este expusa in continuare pana dupa nunta. Tot in acea zi un grup de femei din familia mirelui pregatesc henna ce va fi aplicata pe mainile si picioarele miresei, se pregatesc bucatele ce urmeaza a fi servite oaspetilor la casa miresei. Atmosfera de la casa miresei este una de veselie si voie buna, pana la un moment dat cand femeile, prin cantece triste incearca sa smulga cateva lacrimi de la mireasa. Stiti voi, cantece gen “rozmarin in coltul mesei…” sau “ia-ti mireasa ziua buna…”. Henna framantata cu apa in prealabil este adusa in camera pe o tava, inprejmuita cu candele si asezata in mijlocul camerei. Primadata henna se aplica pe mainile miresei dupa care se distribuie si celorlalte femei. In alte parti ale Turciei prima data henna se distribuie invitatilor si abia dupa ce ultimul invitat a parasit camera, henna se aplica pe mainile si picioarele miresei. Obiceiul e ca o femeie maritata sa aplice henna pe o mana si o fata tanara, nemaritata sa aplice henna pe cealalta mana. Traditia impune ca inainte de aplicarea hennei sa se puna in mainile miresei banuti de aur sau argint.
Ziua de dinaintea noptii de henna este ziua primirii miresei si startul nuntii. Ambele familii ofera mancare oaspetilor in sunete de tobe si fluiere. Tot atunci, dimineata devreme are loc ceremonialul barbieritului mirelui, un ceremonial larg raspandit si la noi, mai ales in regiunile din sudul tarii. Femeile care lucreaza la prepararea bunatatilor pentru nunta sunt in general persoane angajate pentru aceasta. In acea zi, oaspetii aflati la casa mirelui merg in mare alai la casa miresei pentru a o aduce la casa mirelui, unde printr-un ceremonial specific ii este prezentata mireasa. In momentul in care mireasa paraseste casa parinteasca fratele acesteia sau un unchi ii incinge in jurul taliei o panglica sau un brau rosu numit “braul perseverentei”. Dupa ce mireasa isi ia ramas bun de la parinti aceasata este scoasa din casa insotita de un intreg alai in sunete de fluiere si tobe. In unele zone, cu aceasta ocazie, sunt practicate anumite ritualuri care sa aduca fericirea celor doi miri, pentru o casncie armonioasa, de cum mireasa a parasit casa parintilor si a pasit in casa mirelui. Aceste ritualuri includ purtarea unei oglinzi in spatele miresei, ceea ce simbolizeaza un viitor in casnicie, luminos si stralucitor. In momentul in care mireasa a pasit peste pragul casei mirelui, peste prag si tocul usii se inprasitei miere, unt, si lucruri similare, ca mireasa sa aiba o relatie dulce si armonioasa cu cei din casa mirelui. Invitatii arunca peste capul miresei, fructe uscate, nuci si banutei, in semn de urari de bunastare in familie.
In noaptea nuntii este data o mica petrecere celor cativa musafiri ramasi la casa familiei mirelui dupa care urmeaza ceremonialul religios al casatoriei, condus de un iman. Mai demult cununia oficiala putea fi tinuta oricand dupa cununia religioasa insa in zilele noastre cununia religioasa se poate face numai dupa cununia oficiala. Cununia oficiala se face de obicei in ziua in care familia mirelui si familia miresei se aduna pentru a face cumparaturile pentru nunta.
Dupa cununia religioasa mirele si mireasa intra in camera nuptiala. In timpul petrecut de miri in camera nuptiala, in exterior sunt practicate o serie de ritualuri, in timpul carora se ureaza mirilor bunastare si armonie in familie. Se obisnuiesta cu aceasta ocazie sa se infiga un cutit in usa camerei nuptiale sau sa se puna un lacat deschis in fata acesteia. Tot in acest timp, invitatilor li se cere sa nu stea cu mainile incrucisatesau sa-si aseze o mana peste alta. Mirii au in camera mancare la discretie iar in unele zone ale turciei se obisnuieste sa li se puna doar un singur rand de vesela, tacamuri si un singur pahar tocmai pentru a se obisnui sa manance “dintr-un castron”. Apoi urmeaza inspectarea patului nuptial mai precis a cearsafului. Cearsaful patat cu sange este o dovada a virginitatii miresei. O matusa a mirelui sau o femeie apropiata acestuia, responsabila cu organizarea nuntii constata daca mireasa a fost virgina sau nu si transmite vestea celor doua familii. Uneori, daca mireasa se dovedeste a nu fi fost virgina in noaptea nuntii, acesta este trimisa inapoi parintilor si nunta se intrerupe.
In ziua de dupa nunta este cunoscuta sub diferite numiri: ziua valului, dezvelirea fetei, punerea naframei sau acoperirea capului. Si la a acest ceremonial participa doar femei si semnifica trecere miresei in randul femeilor casatorite. Mai demult, de ziua valului, mireasa era dusa la fantana satului sa scoata apa, apoi era pusa sa framante aluat si sa prepare dulciuri, in general produse de patiserie si toate acestea pentru a aduce bunastare in noua familie. Acest obicei de ziua valului miresei este foarte rar practicat in zilele de azi, nunta terminandu-se odata cu plecarea invitatilor din noaptea nuntii.

Sursa: MyWedding.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: